Lucrăm cu drag
Ultimele subiecte
» Expozitie lucrari crosetate valih
Mier 7 Iun - 13:51 Scris de Vyky

» Tutoriale crosetate
Mar 23 Mai - 20:58 Scris de Adelina

» Link-uri utile pentru tricotat.
Lun 3 Apr - 18:43 Scris de nastasia

» Expozitie -felicitari Bilexa
Vin 17 Feb - 16:00 Scris de nastasia

» Expozitie tricotate de Adelinacomanescu
Mar 3 Ian - 18:16 Scris de nastasia

» Expozitie lucrari crosetate Dandy
Joi 29 Dec - 10:52 Scris de nastasia

» Expozitie lucrari crosetate adelinacomanescu
Mier 30 Noi - 21:26 Scris de nuti09

» Poze pentru inspiratie - hainute tricotate pentru copii
Lun 28 Noi - 20:55 Scris de Adelina

» Scheme ,diagrame pentru tricotat
Dum 27 Noi - 21:19 Scris de Adelina

Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

August 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   

Calendar Calendar


tomnarella handmade
Tomnarella handmade
Parteneri
forum gratuit


Sanatatea noastra

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vyky la data de Sam 3 Noi - 10:09

Multumesc pentru tot Silviu!
avatar
Vyky
moderator

Mesaje : 2713
Data de inscriere : 08/08/2012
Varsta : 72
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Sam 3 Noi - 11:19

Ceea ce daruiesti pastrezi in inimile altora...

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Adelina la data de Dum 4 Noi - 12:51

Multumesc, Silviu!Eu in fiecare an fac o alifie din untura si :galbenele, musetel, coada soarecului si menta amestecate!O pun in borcanele si tin la frigider!


Beneficile miraculoase ale usturoiului

Uneori ne ferim de el inainte de intalnirile la care vrem sa lasam o impresie buna, din pricina mirosului neplacut al respiratiei ce dainuie cateva ore dupa ce il consumam. Alteori il evitam din pricina sensibilitatii pe care o putem avea la stomac din pricina lui; arsenicul, care se gaseste in cantitati infime in miezul sau, este cel ce poate da arsurile bine cunoscute. Chiar si asa, usturoiul poate fi consumat cu incredere, daca eliminam miezul, caci o mare parte din proprietatile sale curative se mentin, scrie sfatulparintilor.ro.

Stiati ca usturoiul are asa de multe proprietati terapeutice si nutritive incat pe drept cuvant poate fi numit un aliment miraculos?

1. Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut sub forma de aliment pur. In prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze au sanse minime de supravietuire. Combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamanii. Un miligram de usturoi are aceeasi putere ca douazeci si cinci de unitati de penicilina.

2. Usturoiul este un aliment adjuvant in diabet. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului. Dar dovezile arata ca poate fi un mod util de a scadea glicemia si, astfel, de a controla boala.

3. Usturoiul reintinereste ficatul. Principala valoare a usturoiului in tulburarile hepatice consta in puterea sa de a detoxifia prin eliminarea bacteriilor putrefactive din intestine si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta la stimularea si intensificarea fluxului sanguin prin ficat. Daca usturoiul nu e tolerat, cauza e o deficienta a organelor digestive – mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat in stare buna nu se va revolta niciodata impotriva unui element atat de natural si benefic ca usturoiul.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

_________________
Ce-i folosește omului să câstige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? (sf Scriptură Marcu 8, 36)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
Adelina
moderator

Mesaje : 5590
Data de inscriere : 12/08/2012
Varsta : 46

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vyky la data de Dum 4 Noi - 14:12

Am mancat si mananc usturoi de cand ma stiu cu mare placere.
avatar
Vyky
moderator

Mesaje : 2713
Data de inscriere : 08/08/2012
Varsta : 72
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Dum 4 Noi - 22:54

...Si ultima lectie din acest modul "Alimentatia sanatoasa":
Lectia 7
Ceaiuri
1. CEAI DE CIUBOTICA CUCULUI
- se prepara ca mai sus. Este recomandat impotriva insomniei, in tulburarile nervoase, are efecte linistitoare asupra inimii si a nervilor, are efect depurativ, elimina substantele toxice, calmeaza migrena, cefaleea, elimina calculii vezicii urinare. Se beau 2-3 cesti pe zi.
2. CEAI DE COADA CALULUI
- 1 lingurita cu varf de planta la 1 litru de apa clocotita, se opareste, se lasa sa stea putin sa se infuzeze, se strecoara si se beau cate 2-3 cesti pe zi, caldut, cu inghitituri mici. Este recomandat in dureri reumatismale, artrite si nevralgii, hemoragii si varsaturi cu sange, in cazul racelilor vezicale, a durerilor spastice, ajuta in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile renale de dupa scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari in eliminarea apei.
Se mai foloseste in eruptii de piele insotite cu mancarimi. Coada calului amestecata cu sunatoare, oparita si consumata 1-2 cesti pe zi, in timp ce seara se consuma hrana solida, ajuta in incontinenta urinara. Se recomanda gargara de coada calului in amigdalite, inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sangerari ale gingiilor, gingivite, fistule si polipi in cerul gurii si gat, in tumori maligne, acestea din urma putand fi stopate.
3. CEAI DE CRETISOARA
- se face o infuzie din 1 lingurita cu varf de planta la 1 l apa clocotita. Se beau 2-3 cesti pe zi si este indicat in febra pricinuita de rani purulente, leziuni, abcese neglijate, in urma extractiilor dentare, indeparteaza slabiciunile musculare (adinomiile, miopatiile) si articulare, ajuta in anemii, in leziunile postnatale, in relaxarea organelor pelviene la femeile care au avut nasteri grele sau predispozitia spre avort (pentru fixarea sarcinii) si fortifierea fibrelor uterine in toate bolile de femei.
In asociere cu traista ciobanului se foloseste in histeroptoza (prolaps uterin) si hernii inghinale. In aceste cazuri se beau 4 cesti pe zi. In obezitate se beau 2-3 cani de ceai.

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Lun 5 Noi - 18:08

Astazi vom incepe un nou modul grupat in categoria terapii, cu lectia nr.1-Apiterapia:
APITERAPIA
SAU TERAPIA PE CALEA MIERII SI A PRODUSELOR STUPULUI
MOTTO: "Aceasta tainica primavara izvoraste din mierea miraculoasa care nu este altceva decat o raza de caldura transformata odinioara si care acum, isi recapata forma cea dintai... Ea tine loc de soare si flori pana cand fratele ei mai varstnic, soarele... strecurandusi prin portile intredeschise primele mangaieri caldute, va trezi la viata violetele si anemonele si va scoate din toropeala si lucratoarele (albinele) spunandu-le ca ozonul a pus din nou stapanire pe lume si ca cercul neintrerupt ce leaga moartea de viata a mai facut un ocol in jurul sau si iar a inviat."
MAURICE MAETERLINCK
Produsele albinei s-au inscris de la inceputul preistoriei in randul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului. Practica traditionala a apiterapiei dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni au aparut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I.H.
In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa intre anii 3000-2000 I.H., atat mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o alta antica civilizatie, la cea egipteana, inca din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata in Iliada si Odiseea, de mai multe ori.
Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc.
Astfel, mierea de salcam obisnuita este calmanta; cea de castan decongestioneaza ficatul si prostata, favorizand circulatia sanguina; mierea de mar este tonica si antidiareica; cea de tei este calmanta si sedativa; cea de papadie este depurativa si uso laxativa; mierea de rapita este indicata in tratamentul local al ulcerelor varicoase; mierea de mure este tonica si antidiareica; cea de salcam galben japonez este antihemoragica, micsorand timpul de coagulare si regleaza menstruatia, influenteaza de asemenea functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptica, pectorala si afrodisiaca.
Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vaca, cu 50 de oua, cu 5,675 l lapte si cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment delicios si foarte util sanatatii. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos la ceai, lapte, alte bauturi, sub forma de tartine. Cu ajutorul mierii se pot prepara prajituri perfect tolerabile, care, dupa opinia nutritionistilor, pot inlocui prajiturile obisnuite, care sunt in general stimulatoare ale aciditatii.
Produse apicole
Daca in trecut, milenii de-a randul, mierea a fost folosita ca atare in terapeutica, astazi stau la dispozitie in afara acesteia si alte produse apicole. Acestea pot fi impartite in doua categorii:

1. Produse apicole naturale, directe
(pentru a afla mai multe informatii da un click pe legaturile urmatoare)
mierea
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/miere.htm

ceara
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/ceara.htm
propolisul
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/propolis.htm

polenul
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/polen.htm
laptisorul de matca
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/laptisor_matca.htm

veninul de albine
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/venin.htm
2. Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate.

hidromelul
otetul de miere
turtele si prajiturile din miere
cremele de ceara
preparatele cosmetice pe baza de produse apicole
diversele sortimente vitalizante alcatuite pe baza de produse apicole.
In domeniul sanatatii un rol deosebit il ocupa combinatiile de miere, polen si laptisor de matca, dozate corespunzator. Se folosesc pentru ocrotirea mamei si copilului, a sanatatii adultului, in convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si a ficatului, in afectiuni ale cailor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate.
Tratamente naturiste:

• PROPOLISUL: se ia 1 gr. pe zi, pânã la vindecare.
• POLENUL: este indicat în nevroze, hepatite, ciroze, colite, ulcer. Se iau 2-4 lingurite dimineata si la prânz, înainte de mese. Se consumã ca atare sau cu miere. Cura dureazã o lunã, se face o pauzã de 3 luni, se repetã de 2-3 ori pe an.
• LÃPTISORUL DE MATCÃ: indicat în special bãrbatilor. Se ia 1 linguritã dimineata pe nemîncate. Este indicat în bolile de nervi. Nu se foloseste în cancer, diabet, dereglãri hormonale, la femei. O curã dureazã o lunã, se face pauzã 90 de zile, se repetã de 2-3 ori pe an.
• PREPARATUL DIN ALOE, MIERE, PROPOLIS: 100 gr. miere, 20 gr. propolis dat pe rãzãtoare, 750 gr. aloe (frunze date pe rãzãtoare), se tin la rece timp de 5 zile. Se ia câte o linguritã dimineata si la prânz cu 2 ore înainte de masã, timp de 5 zile, apoi o linguritã dimineata cu 2 ore înainte de masã timp de 3 sãptãmâni. Cura se poate repeta dupã o pauzã de 7 zile. Se recomandã în gripã, viroze respiratorii, anorexie, cefalee, faringo-amigdalitã, astm bronsic, reumatism, paralizii, infectii cronice ale pielii, neurastenii, ulcer gastric, cancer, TBC pulmonar. Este contraindicat în sarcinã si dereglãri hormonale.
• SIROP DE PROPOLIS: se fierbe 1 linguritã de propolis mãruntit în 250 ml. apã pânã scade la jumãtate, se strecoarã, se îndulceste cu 2 linguri de miere. Se administreazã zilnic 3 lingurite în crize de tuse.
Mierea - medicament/aliment

Pe lânga aportul energetic imediat datorat continutului de glucoza si fructoza, direct asimilabile, ceea ce o recomanda în toate actiunile ce necesita efort fizic si intelectual intens, mierea de albine are si însusiri terapeutice prin continutul în enzime, vitamine, saruri, minerale si acizi organici.
Mierea este indicata în:

1) Afectiuni ale aparatului digestiv : - ulcere gastro-duodenale
- gastrite hiperacide
- constipatii
Se recomanda doze de 150g/zi în trei reprize cu doua ore înainte de masa , însotite de ceaiuri usor caldute, în nici un caz reci.

2) Afectiuni hepato-biliare, atât în hepatita toxica, cât si în cea infectioasa; gratie actiunii bactericide si continutului în glucide, mierea amelioreaza functiile hepato-celulare si mareste rezistenta organismului. Mierea se administreaza ca atare sau asociata cu ceaiurile indicate în aceste afectiuni.

3) Afectiuni cardio-vasculare
Mierea are o actiune favorabila asupra muschiului cardiac si a circulatiei coronariene si periferice prin prezenta acetil colinei(în special în mierea de floarea soarelui) dar si prin continutul bogat în vitamine si glucide si nul în clorura de sodiu.
Datorita îmbunatatirii circulatiei periferice, mierea favorizeaza activitatile intelectuale si atenueaza efectele îmbatrânirii.
4) Afectiuni ale aparatului respirator, laringite, bronsite, datorita actiunii antimicrobiene si antiinflamatorii a mierii; se administreaza ca atare sau cu lapte caldut.
5) Afectiuni ale pielii, rani, eczeme, furunculoze, datorita actiunii antimicotice si antimicrobiene; se foloseste prin aplicarea directa pe suprafata ranii; dar mierea este si o hrana pretioasa pentru piele, astfel ca, sub actiunea ei, pielea devine moale si elastica; se poate folosi ca atare, sau în amestec cu albus de ou sau glicerina.
6) Afectiuni ale sistemului nervos, neuroastenii. Mierea hraneste si fortifica celulele nervoase(prin continutul în glucoza si fructoza), iar prezenta vitaminelor si a sarurilor minerale ajuta la întretinerea echilibrului ionilor în organism si, ca urmare, nervozitatea scade, somnul devine mai linistit, apare senzatia de vigoare.
Dar, atentie, toate proprietatile terapeutice sunt diminuate de timp, iar prin încalzire componentele active, de valoare îsi înceteaza activitatea, mierea transformându-se într-un simplu depozit de zaharuri si saruri minerale cu valoare redusa, de fapt un aliment dulce fara a mai fi si un medicament pretios.

Sfaturi pentru cumparatori

Mierea naturala, cristalizata, are cristale fine care se "topesc" repede în gura, pe când mierea falsificata cu zahar are cristale grosolane care se dizolva mai lent.
Mierea falsificata cu zaharina are gust dulce pronuntat, aproape lesinator.
Mierea naturala contine întotdeauna în suspensie particule solide sau materii coloidale, astfel încât, pusa într-un vas transparent are aspect usor tulbure.
Daca gustul mierii este usor caramelizat, se poate deduce ca aceasta a fost încalzita direct pe flacara pentru a fi fluidizata sau amestecata cu zahar ars.
Daca mierea nu are aroma se poate presupune sau ca a fost supraîncalzita în scopul fluidizarii, sau provine din zahar prelucrat de albine sau este foarte veche. În toate cazurile este fara valoare terapeutica.
Mierea provenita de la albinele hranite cu zahar sau cea falsificata cu glucoza industriala este mai putin dulce decât mierea florala, iar în cazul falsificarii cu zaharina în amestec cu glicerina, desi dulce, are reactie alcalina.
Mierea veche, ca si mierea falsificata cu zahar invertit artificial are aciditate mai mare decât cea normala, în timp ce mierea falsificata cu zahar neinvertit are un indice de aciditate foarte scazut.Mierea încalzita agresiv îsi mareste aciditatea datorita descompunerii fructozei în acid formic.

Ce este mierea de albine?

În procesul de fotosinteza plantele transforma CO2 si H2O, în prezenta unor enzime, în substante organice, printre care si unele cu formula Cn(H2O)n numite hidrati de carbon, care apar în diferite proportii în aproape toate partile componente ale plantelor, inclusiv în nectarul florilor. Unele din aceste substante au gust dulce si mirosuri delicate, astfel încât sunt agreate si cautate de catre albine. Acestea le recolteaza si le transporta în stup, unde le prelucreaza în amestecuri necesare metabolismului lor. În timpul prelucrarii mierea(caci acesta este amestecul rezultat prin prelucrarea nectarului de catre albine), capata unele caracteristici noi pentru a putea fi depozitata timp mai îndelungat, iar la nevoie sa constituie medicamentul familiei de albine. Calitatile nutritive ale mierii sunt date de de compozitia nectarului dupa tipul de floare, dar calitatile terapeutice sunt date în mare parte de prelucrarea nectarului în gusa albinelor. În urma prelucrarii are loc o îmbogatire a nectarului în enzime,acizi organici,acetil colina si se transforma oligozaharidele, chiar si polizaharidele în compusi mai simpli, preponderent fructoza si glucoza.
Glucoza si fructoza intervin direct în metabolismul uman, ele asigurând energia necesara organismului si favorizând formarea si hranirea celulelor nervoase;este cunoscuta nevoia de "dulce" la copii si, mai ales, în perioadele de efort intelectual. Mierea cu un continut mai mare de fructoza se mentine în stare fluida mai multa vreme, pe când mierea în care predomina glucoza cristalizeaza foarte repede,uneori la doar câteva saptamâni de la recoltare. Cristalizarea mierii este un proces cât se poate de natural, favorizat de pastrarea mierii într-un anumit interval de temperatura, dar si de prezenta în miere a polenului. Prezenta în miere a polenului îi mareste acesteia calitatile,fiind un avantaj care nu trebuie neglijat; în mierea cristalizata se conserva toate proprietatile nutritive,dietetice si curative ale acesteia. Enzimele sunt substante organice complexe de natura proteica, cu rol major în dirijarea si favorizarea proceselor metabolice la toate organismele vii. Ele au o mare specificitate, prezenta lor determinând transformarea diverselor substante în produsi unitari(care pot fi asimilati), fara reactii colaterale care ar duce la obtinerea unor produsi secundari, ca în cazul sintezelor industriale. Prezenta enzimelor în miere este o masua a calitatii acesteia, în timp ce lipsa lor indica degradarea sau falsificarea mierii. Cu timpul enzimele se inactiveaza, iar, prin încalzire la peste 50oC, calitatea lor dispare ireversibil. De aceea trebuie consumata în scopuri terapeutice mierea din ultimul an de productie si care nu a fost încalzita în scopul fluidizarii la mai mult de 45oC.
Cum metabolismul uman are la baza degradarea enzimatica a hranei pâna la compusi foarte simpli(din care unii, în prezenta oxigenului se transforma în CO2 , H2O si energie), în absenta enzimelor hrana nu poate fi digerata si devine chiar un balast. Pe lânga aceste componente ale mierii, albinele îmbogatesc nectarul florilor în compusi ca acizi organici, vitamine, acetil colina, s.a. care asigura atât o conservare a produsului( pentru ca acesta sa nu poata fi atacat de bacterii si mucegaiuri ce apar în timpul iernarii) cât si distrugerea florii microbiene în timpul hranirii de peste iarna. De exemplu s-a semnalat prezenta acidului gluconic, conservant si bactericid, a acidului formic,dezinfectant si bactericid, sau a inhibinei,o enzima foarte pretioasa, cu rol bactericid, care mareste determinant calitatea mierii; alte componente determina o atenuare a efectelor îmbatrânirii(acetil colina combate scleroderma) si asigura supravietuirea familiei de albine peste iarna;albinele care se hranesc cu miere traiesc 6-7 luni, pe când suratele lor care se hranesc cu nectar în timpul verii traiesc doar 40-45 zile.
Terapia cu venin de albine
Apiterapia, utilizarea in medicina a produselor obtinute de la albine, a fost practicata inca din cele mai vechi timpuri. In epoca moderna, veninul albinelor a inceput sa fie folosit in tratarea artritei si a altor inflamatii si boli degenerative.
Literatura stiintifica de specialitate contine numeroase articole legate de studiile clinice realizate in diferite tari, iar armata SUA si-a extins cercetarile asupra componentilor chimici care se gasesc in acest venin.
________________________________________
Veninul este bogat in substante active
Veninul albinelor producatoare de miere contine cel putin 18 substante active. Melitina, cea mai importanta substanta, este unul dintre cei mai puternici agenti antiinflamatori cunoscuti (de 100 de ori mai puternic decit hidrocortizonul). Adolapinul este un alt antiinflamator puternic care inhiba ciclooxigenasele, avind si un rol analgezic. Alte substante sint, de asemenea, implicate in raspunsul inflamator al veninului, prin slabirea tesuturilor si facilitarea curgerii altor agenti.
Cind sa se utilizeze aceasta terapie
Terapia cu veninul de albine poate fi folositoare intr-o mare varietate de situatii. Charles Mraz, un apicultor din Middlebury, Vermont, a popularizat acest tip de terapie pe la sfirsitul anilor ’60, spunind ca este bine sa fie incercat si acest tip de terapie in oricare situatie clinica unde nici un alt tratament nu a dat rezultate.
Oricum, iata patru dintre situatiile in care veninul este cel mai folosit in tratamente.
Artrita si alte inflamatii sistemice
Terapia cu venin de albine poate fi folositoare atit in cazurile reumatoide, cit si in cele osteoartritice, ajutind la scaderea durerilor si a umflaturilor. In cazul artritei reumatoide, nodulii reumatoizi se pot reduce ca marime. Maladiile altor tesuturi de legatura, cum este scleroderma, pot fi tratate si ele in acest fel. Chiar si inflamatiile sistemice ale articulatiilor, cum sint colitele ulceroase sau chiar astmul, isi pot gasi rezolvarea cu veninul de albine. In acest caz, veninul permite stimularea hipotalamusului si a glandei pituitare, ceea ce poate duce la rezolvarea problemelor.
Leziuni acute si cronice
Inflamarea tendoanelor si ranile care apar in alte zone raspund foarte bine la terapia cu venin de albine. In acest caz, efectul este probabil unul antiinflamator, la nivel local, implicind necesitatea unui raspuns al celulelor, la nivel imunitar, la actiunea proteinelor straine. Durerile cronice de spate si git pot raspunde foarte bine la acest tip de tratament.
Ranile si cicatricele
Ranile si tesuturile cu cicatrice sint inmuiate de substantele din venin, se pot netezi si pot recapata culoarea. Ranile tesuturilor interne, aparute ca urmare a unor interventii chirurgicale, se pot vindeca prin tratamentul zonei de la suprafata corpului.
Scleroza multipla poate fi tratata cu venin de albine
Utilizarea veninului albinelor in aceste cazuri este insuficient cunoscuta si necesita inca studii viitoare. Specialistii americani in imunologie studiaza efectele extrasului de venin de albine pe pacientii care sufera de scleroze multiple. Sute de persoane care sufera de aceasta boala sint totusi in cautarea unui terapeut specialist in veninul de albine. Tratamentul este de lunga durata si destul de siciitor, dar de obicei, in urma lui se poate constata o crestere a stabilitatii, scaderea oboselii si a convulsiilor.
Modul de utilizare a veninului
Terapia cu veninul albinelor poate fi realizata cu ajutorul unui apicultor, de un alt pacient sau de rudele celui bolnav, cu conditia sa fie invatat sa umble cu albinele.
O albina este luata din stup sau dintr-un borcan, cu ajutorul unei pensete, pusa pe zona cu probleme a corpului unde ea va intepa.
Numarul, locul si frecventa intepaturilor depind de pacient si de necazurile cu care se confrunta el. O simpla tendonita necesita doar citeva intepaturi, poate doua-trei pe sedinta, timp de doua-cinci sedinte. Pentru o boala cronica, cum este artrita, sint necesare doua-trei sedinte pe saptamina, cu mai multe intepaturi la o sendinta, timp de una-trei luni.
Scleroza multipla raspunde destul de greu la tratament, uneori poate dura luni de zile pina cind pacientii sa se simta mai plini de energie. In aceste cazuri se recomanda un tratament de doua-trei ori pe saptamina timp de sase luni pina la primele rezultate, dar exista cazuri in care organismul a raspuns si mai repede.
Medicii folosesc injectiile cu venin
Exista medici care utilizeaza in practica lor terapia bazata pe veninul albinelor. Ei folosesc veninul colectat in fiole sterilizate pe care apoi il injecteaza sub piele, uneori in amestec cu un anestezic local.
Unii spun insa ca utilizind acest mod de colectare a veninului se pierde din puterea lui, dar in multe situatii este mult mai accesibil si mai usor asa, decit sa apelezi la un apicultor sau sa ai de-a face direct cu albinele.
Efectele secundare care pot sa apara in urma terapiei cu venin de albine sint in general limitate la inflamarea si durerea binecunoscute in astfel de cazuri.
Exista insa riscul sa apara o reactie alergica la acest venin si este bine ca intotdeauna sa faceti inainte de tratament un test.
Polenul – un superaliment natural
Ca toate celelalte produse apicole, polenul exista de cind albina a aparut pe pamint, adica in urma cu 50-60 de milioane de ani, in timpul primei perioade tertiare, marcata de diversificarea mamiferelor si debutul formarii Muntilor Alpi.
Dar in vreme ce mierea contribuie la hrana omului din cele mai vechi timpuri, iar utilizarea produselor pe baza de ceara si propolis dateaza de citeva mii de ani, polenul a ramas necunoscut, relativ recent, adica in ultimele decenii, fiind utilizat pe plan alimentar si medicinal.
Ce este polenul
Cuvintul polen provine din grecescul pale, care desemna faina si praful polinic. Din aceeasi radacina s-a format cuvintul polinologie, care corespunde studiului stiintific al polenului.
Polenul inglobeaza o multitudine de corpusculi microscopici, continuti in sacii polinici ai florilor, acesti graunti minusculi constituind elementele de reproducere ale acestora. Un graunte de polen are forma sferica sau ovoida si marimea situata in jurul a 20-40 de microni.
Exista mii de varietati de polen. Fiecare specie de plante cu flori produce un sortiment – veritabila amprenta digitala a plantei in cauza – ale carui caracteristici permit identificarea exacta la microscop.
Recoltarea polenului
Recoltarea polenului de catre om direct de pe plante intimpina mari dificultati usor de inteles. In schimb, albina care polenizeaza florile il recolteaza natural cu ajutorul picioarelor posterioare, perfect adaptate pentru a culege aceasta pudra fina, pe care o transforma in doi mici bulgari pe care ii aduce la stup.
Astfel, in fiecare zi, milioane de muncitoare inaripate recolteaza pentru noi polenul florilor sub forma acestor bulgarasi de culori variate, de la alb la negru in functie de spatiul botanic polenizat, culorile cele mai intilnite fiind galben, oranj si maro deschis.
Apicultorii polenicultori au astfel posibilitatea sa obtina (nu trebuie sa preleveze mai mult de 10 la suta din recolta albinelor pentru a nu pune in pericol viata stupului) circa 3 kilograme de polen pe stup si pe an, recolta care se intinde de la sfirsitul iernii pina la inceputul toamnei, in functie de perioada de inflorire a fiecarei specii vegetale polenizata de albine.
Compozitia analitica a polenului
Pe parcursul ultimelor decenii, tehnicile stiintifice moderne de analiza au permis formarea unei idei precise asupra compozitiei calitative si cantitative a diferitelor sortimente de polen aduse de albine la stup, avind in vedere ca exista diferente cantitative importante in functie de originea sa botanica. Pentru moment se utilizeaza in apiterapie numai polenul mixt, care cuprinde mai multe specii florale (este imposibil sa ceri albinelor sa recolteze polenul unei anumite specii florale!). De aceea, specialistii dau numai compozitia calitativa obisnuita, constanta si cunoscuta a polenului mixt. Cifrele au rezultat din recentele investigatii analitice realizate de cercetatori.
Polenul contine:
- apa – 10-15 la suta in cazul polenului proaspat si 4 la suta in cazul polenului uscat;
- glucide (zahar) – 35 la suta;
- lipide (grasimi) – 5 la suta;
- protide (substante azotate) – 20 la suta din care o mare parte este formata de aminoacizi liberi si combinati. Dintre acestia cei mai importanti sint in numar de opt si sint indispensabili vietii, deoarece organismul uman nu poate sa ii sintetizeze singur si atunci trebuie sa se regaseasca zilnic in alimentatia noastra. Bogatia in aminoacizi esentiali confera polenului un atu major;
- vitamine – majoritatea, dar in special exista din abundenta vitaminele din grupa B, si anume: B1 (tiamina), B2 (riboflavina), B3 (vitamina PP), B5 (acid pantotenic), B6 (piridoxina), B7 (mezoinozitol), B8 (biotina), B9 (acid folic), B12 (cianocobolamina), de asemenea polenul mai contine provitamina A sau caroten, vitamina C, vitamina D si vitamina E;
- substante minerale (oligoelemente) – calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, siliciu etc.;
- enzime – amilaze, fosfati etc.;
- substante antibiotice – active pentru tulpini de colibacili si salmonela;
- substante care sporesc rezistenta capilara, o substanta acceleratoare a cresterii;
- alte substante care nu se cunosc, dar care pot avea o mare importanta, cercetarile avansate rezervindu-ne anumite surprize in viitor.
Rezumind toate acestea, observam ca polenul reuneste majoritatea elementelor indispensabile vietii. Polenul actioneaza in sinergie naturala printr-o miraculoasa sinteza care ar fi absolut imposibil de reprodus artificial in laboratoare. Aceasta bogatie transforma acest aliment complet si natural intr-unul dintre cele mai minunate suplimente alimentare pe care ne-am dori sa-l gasim.
Conservarea polenului
Inca de la recoltare, bulgarasii de polen sint uscati rapid cu ajutorul unui curent de aer cald si uscat care traverseaza sertarele unde sint depozitati. Aceasta operatiune se desfasoara zilnic, dureaza mai multe ore, uscarea se face la o temperatura de 40 de grade Celsius, pina cind bulgarasii nu se mai lipesc intre ei. Dupa uscare se efectueaza sortarea (manual cu pensete sau cu ajutorul unor aparate sofisticate). La final, depozitarea se face in recipiente etansate, pentru evitarea patrunderii umiditatii. La rindul lor, recipientele vor fi plasate, cu precautii suplimentare, intr-un loc uscat si racoros.
Care sint proprietatile polenului
Pina la momentul actual se cunoaste ca polenul poseda actiuni care se manifesta in special asupra:
- Aparatului digestiv, prin cresterea poftei de mincare si luarea in greutate in caz de slabire excesiva; ajuta la reglarea unor tulburari functionale precum constipatia.
- Sistemului neuro-psihic, prin stimularea bunei dispozitii si efectului euforizant, insotite de marirea capacitatilor intelectuale.
- Metabolismului general, prin efecte reglatoare ce intervin pe planul dezvoltarii generale a individului si in sfera prevenirii imbatrinirii organice.
De asemenea, datorita compozitiei sale, polenul are diverse actiuni farmaceutice studiate in laborator pe animale si efecte constatate in cadrul experimentelor clinice riguroase atit la copii, cit si la adulti. Aceste actiuni benefice studiate sint:
- producerea in organism a numeroase elemente vitale susceptibile ca lipsesc;
- contributia la ameliorarea a numeroase functii organice care au devenit ineficiente sau la reglarea unora care au fost perturbate;
- favorizarea sau restabilirea armonioasa a metabolismelor dereglate;
- stimularea si cresterea pe plan global a energiei vitale.
Proprietatile generale ale polenului
Polenul este un tonifiant si un stimulator generator de buna dispozitie si are efect euforizant.
Polenul este un produs de reechilibrare functionala, actionind in maniera naturala si psihologica.
Polenul este un produs detoxifisant general al intregului organism.
Cind se foloseste polenul
Actiunile benefice mentionate mai sus transforma polenul intr-un extraordinar produs alimentar natural care poate interveni eficace asupra sanatatii fiecaruia, fie pentru mentinerea acesteia la cel mai bun nivel de eficienta, fie pentru intarirea ei daca este deficienta, fie pentru recuperarea sanatatii.
Chiar daca toate indicatiile enumerate sint reale, aceasta nu inseamna ca doar polenul este intotdeauna capabil sa rezolve singur tulburarea patologica sau afectiunea respectiva in totalitate. Polenul nu este nici un produs miraculos, nici un panaceu universal, ci doar un excelent supliment alimentar cu rolul de a va ajuta sa va simtiti bine sau mai bine. Exista indicatii majore in care doar polenul, in general, da rezultate excelente si exista indicatii importante pentru care polenul prezinta efecte pozitive in completare cu un tratament specific, adaptat tulburarii sau bolii respective.
Cum ajuta polenul o persoana sanatoasa
Polenul este luat in scopul de a diminua eventualele insuficiente in saruri minerale si oligoelemente, in vitamine, aminoacizi etc., cauzate de actuala alimentatia precara si mai ales cu ocazia unor perioade psihologice deosebite, precum sarcina, alaptarea, cresterea sau imbatrinirea.
Pentru a obtine un mai bun randament psihic si fizic in cadrul activitatilor normale este bine sa luati polen. De asemenea, pentru obtinerea unei mai mari rezistente la oboseala in momentele cu activitati mai intense (de exemplu, sportivii care doresc sa obtina performante mai bune sau elevii, studentii care sint in perioada pregatirii examenelor, deoarece polenul confera o mai mare usurinta la invatare si memorizare).
In lupta organismului impotriva agresiunilor fizice (microbiene) si psihice (stres) polenul ajuta la intarirea individului. Pentru copii si adolescenti este indicat polenul, deoarece favorizeaza cresterea armonioasa. Pentru persoanele mai in virsta, polenul frineaza efectele imbatrinirii, in general, a pielii, parului si unghiilor, in special.
Asadar, polenul se adreseaza tuturor persoanelor sanatoase care vor sa-si pastreze cea mai buna forma si sa intirzie la maximum imbatrinirea biologica, adica cei care doresc sa-si conserve sau sa-si sporeasca vitalitatea si pofta de viata.
Indicatiile polenului pentru persoanele bolnave
Observind originea si gravitatea tulburarii sau afectiunii respective, polenul trebuie sa fie administrat singur sau asociat altor medicatii indispensabile.
Indicatii generale:
- oboseala (astenie) in toate stadiile si originile diverse: pe parcursul bolii sau postoperatoriu, convalescenta medicala sau chirurgicala, surmenaj si stari de epuizare fizica, psihica si intelectuala, astenia cronica a batrinilor;
- pierderea poftei de mincare (anorexie) de origine fiziologica, precum si slabirea excesiva si starea de slabiciune;
- intirzierea cresterii organismului;
- persoane cu deficiente constitutionale;
- senilitate sau imbatrinirea prematura si anormala exagerata.
Indicatii speciale:
- sfera cardiovasculara: ateroscleroza impreuna cu consecintele sale (hipertensiunea arteriala, fragilitatea vasculara si capilara);
- sfera digestiva: constipatia pentru care polenul are rezultate remarcabile, enterocolitele si colitele diverse;
- sfera genito-urinara: colibacilozele, toate tulburarile de prostata, diferite forme de astenie sexuala;
- sfera neuro-psihica: neurastenia (stare in care oboseala nevrotica este predominanta), starea depresiva minora (polen asociat cu tratament pe baza de plante stimulatoare si reglatoare – ginseng);
- sfera dermatologica: unghii fragile si casante, caderea anormala sau prematura a parului, piele sensibila, anumite dermatoze;
- sfera oculara: oboseala vederii.
Dupa parcurgerea acestei liste de indicatii puteti constata ca polenul poate ameliora sau schimba major viata multor oameni.
Formele de prezentare a polenului
In circuitul comercial, polenul florilor este propus sub diverse forme de prezentare, care se disting in doua mari categorii: in prima polenul este prezentat ca unica substanta, iar in a doua el este asociat altor produse terapeutice naturale care vin sa completeze actiunea lui.
Polenul – singura substanta activa:
- polenul ca bulgaras natural este prezentat in recipiente din plastic sau sticla, in cantitate de 250-500 de grame. Se gaseste la Plafar sau direct la apicultori.
- polenul sub forma de pudra este comercializat in pliculete sau in capsule care trebuie pastrate intr-un loc uscat si racoros. Aceasta forma poate conveni persoanelor care nu suporta mirosul sau gustul bulgarilor.
- polenul sub forma de extract purificat care se obtine in diverse laboratoare farmaceutice si care se gaseste in farmacii.
Polenul – asociat cu alte produse:
Exista sub diverse forme in care sint combinate si alte produse dietetice (miere, laptisor de matca, propolis, argila etc.). Procentul este variabil in functie de specialitate, de aceea trebuie intotdeauna sa verificati daca doza mentionata este suficienta pentru ca efectul polenului sa fie eficient.
Dupa cum observati oferta este suficient de bogata pentru ca sa nu aveti nici o greutate in a alege forma care corespunde cel mai bine nevoilor si gusturilor dumneavoastra.
In ce cantitate se ia polenul
Specialistii au ajuns la concluzia ca administrarea polenului se face dupa anumite reguli care tin seama daca este luat de un copil sau de un adult, daca este luat intr-o forma sau alta.
Polenul in bulgarasi naturali – dozele medii zilnice sint urmatoarele:
Pentru adulti: 15-20 de grame (cura de intretinere); 30-40 de grame (doza de tratament sau de atac).
Pentru copii: 4-8 grame (virsta: 3-6 ani); 8-12 grame (virsta: 6-12 ani); 12-15 grame (virsta: 12-16 ani).
Trebuie sa stiti ca dozele nu trebuie sa fie cintarite cu maxima exactitate, polenul nefiind un medicament, ci un produs alimentar cu insusirea de a nu fi vatamator. De exemplu, daca masurati dozele cu o lingurita de cafea, cantitatea rasa este de aproximativ 4 grame, iar o lingura mare rasa inseamna aproximativ 12 grame.
Polenul sub forma de extract sau cel asociat altor substante dietetice trebuie luat dupa indicatiile pentru adulti si copii mentionate de laboratoare pe prospect.
Cea mai buna modalitate de a lua polen
Pentru ca gustul polenului de pai uscat nu place oricui, este bine (mai ales daca trebuie luat de copii) sa fie incorporat in suc de fructe sau lapte indulcit cu miere. De asemenea, granulele de polen pot fi amestecate cu miere, dulceata sau iaurt. Sint posibile diverse combinatii si nu veti avea dificultati pentru a o gasi pe cea care corespunde cel mai bine gusturilor dumneavoastra. Daca gustul polenului nu va deranjeaza, puteti mesteca granulele inghitind totul cu putina apa. Pe de alta parte, daca le spunem copiilor ca granulele de polen sint bomboane, acestora le va face placere sa le ia asa cum sint.
Personal, va sfatuiesc sa amestecati doza corespunzatoare intr-un pahar de suc proaspat de portocale, lasati citeva minute sa se incorporeze, apoi amestecati pina obtineti buna omogenizare a continutului. Acest preparat este foarte bun si placut la gust atunci cind il beti.
Atentie, nu fierbeti niciodata polenul, caci veti distruge esentialul acestui produs activ. In schimb, puteti sa-l adaugati intr-un aliment caldut (sub 40 de grace Celsius), ca laptele sau supa.
Cind sa luati polenul
Cel mai simplu ar fi sa luati polenul la micul dejun, dar puteti hotari acest lucru in functie de cum va convine mai bine in orice alt moment al zilei. Micul dejun este mai potrivit pentru ca este mai usor sa-ti formezi deprinderea de a bea un pahar cu suc de portocale sau cu lapte aditionat cu polen dimineata, cind este singura masa pe care zilnic o serviti cu siguranta acasa. Acest fapt este extrem de important pentru asigurarea regularitatii dozelor, ceea ce constituie un factor esential al eficacitatii tratamentului.
Durata unei cure cu polen
Perioada de cura este variabila in functie de caz, dar nu ar fi mai putin de 45 de zile pentru a obtine un rezultat valabil. In general, curele se prescriu pentru 3 luni, reinnoite de 2 ori pe an, de preferinta cu ocazia marilor schimbari de anotimpuri (primavara si toamna). Pe parcursul acestor perioade, organismul se dovedeste mai fragil.
Cea mai buna schema de cura pentru un adult sanatos, cu greutate normala, care doreste sa-si mentina cea mai buna forma, cuprinde o doza zilnica de 15-20 de grame, in fiecare dimineata, preparat dupa reteta de mai sus, de doua ori pe an incepind cu 1 februarie pina la 30 aprilie, apoi urmeaza o pauza pina la 1 august, cind se reia cura pina la 31 octombrie.
Nu uitati ca polenul actioneaza in profunzime foarte progresiv si ca deseori este nevoie de 2-3 saptamini pentru a incepe sa resimtiti efectele sale. Dar in acelasi mod, efectele binefacatoare ale unei cure se prelungesc mai multe saptamini dupa terminarea acesteia.
Cine poate sa ia polen
Specialistii spun ca polenul este un produs natural care nu creeaza dependenta, de o inocuitate absoluta (nu are insusiri vatamatoare), fara incompatibilitati cu alte produse terapeutice, fara contraindicatii, fara efecte secundare, daca se respecta intocmai dozele recomandate. Singurele fenomene constatate, uneori, constau in senzatie de greata la unele persoane sensibile la mirosul polenului, unele rare tulburari intestinale de tip diareic, dar care dispar in general daca se micsoreaza doza.
Trebuie mentionat ca polenul recoltat de albine nu are nici o legatura cu polenul transportat de vint care sta la originea manifestarilor alergice respiratorii. Polenul recoltat de albine poate fi luat fara nici o problema de catre persoanele care sufera de astm sau alte alergii.
Polenul poate fi luat si in timpul sarcinii fara nici un inconvenient, ba dimpotriva. Poate fi luat si de persoanele supraponderale, deoarece daca polenul reda pofta de mincare celor care au pierdut-o, in schimb nu determina aparitia unui apetit exagerat provocind ingrasarea. Chiar este recomandat persoanelor care vor sa slabeasca si tin un regim hipocaloric, pentru ca polenul ajuta la suportarea mai buna din punct de vedere psihologic a regimului alimentar. Dezechilibrul regimului hipocaloric este restabilit de elementele esentiale biologice ale polenului.
Unde se comercializeaza polenul
Polenul este un produs usor de gasit pe piata, iar pretul sau este convenabil in raport cu beneficiile pe care le aveti consumindu-l. Cele mai multe forme de comercializare ale polenului se gasesc la apicultorii producatori, la farmacii sau Plafar. Asadar nu ar trebui sa intimpinati greutati in achizitionarea acestui extraordinar produs natural, care constiuie principalul aliment al albinelor (mierea ocupa pozitia a doua in hrana lor) si pe care apicultorii il numesc piinea albinelor. Nu depinde decit de dumneavoastra pentru ca polenul sa devina piinea de sanatate zilnica, ceea ce va mentine in plina forma si vitalitate.
Un superaliment natural
Gratie compozitiei sale bogate, polenul este un asa-numit superaliment natural care constituie complementul alimentar ideal consumului zilnic pentru a limita sau compensa toate inconvenientele alimentatiei industriale contemporane cu grave consecinte asupra sanatatii noastre. Cum, din pacate, mai nimic nu se va schimba pozitiv in acest domeniu in viitorul apropiat – ba dimpotriva – depinde de dumneavoastra sa adoptati masurile necesare pentru a nu suferi.
Astfel, daca veti lua decizia sa va ginditi la o buna asigurare de sanatate-vitalitate pentru anii care urmeaza, nu ezitati sa integrati polenul in acest contract. Cu siguranta, nu veti regreta!
Bolile ficatului
si tratamentele naturiste
Farmacia albinelor
Dupa cum le-am promis cititorilor nostri, prindem noi file la dosarul bolilor de ficat, prin implicarea unor terapeuti cu mare experienta in domeniu. Pentru inceput, dr. Stefan Stangaciu, un medic de renume international, si Gheorghe Motorca, un fitoterapeut din Oradea, cu rezultate notabile in tratamentul bolilor hepatice.


Dr. Stefan Stangaciu
“Terapiile complementare cer rabdare si perseverenta”
Inainte de a descrie cele mai bune remedii ale stupului de albine si cele mai utile plante medicinale, este extrem de important sa intelegem si sa aplicam foarte bine regulile de aur ale apifitoterapiei in bolile hepatice:
- Tratamentul trebuie coordonat de la inceput de medic, ideal de un medic specializat in terapii complementare.
- Diagnosticul trebuie sa fie cat mai exact si sa includa nu numai un simplu si expeditiv diagnostic de tip clasic (de exemplu “hepatita cronica tip B”), ci si diagnosticul energetic de tip acupunctural (“deficit energetic in meridianul ficat”), diagnosticul de tip ayurvedic (“exces ocazional de <> pe o structura afectiva de tip <>“), informational (ca in homeopatie), diagnosticul psihologic al personalitatii pacientului s.a.m.d.
- Inainte de inceperea tratamentului propriu-zis, daca timpul o permite (in special in fazele initiale sau de mijloc ale bolii), este bine sa se aplice individualizat, de la caz la caz, diverse tehnici de eliminare rapida a toxinelor din organism si in special din tubul digestiv, plamani, rinichi si ficat. Dintre aceste metode de dezintoxicare, enumeram: diete speciale, bogate in sucuri de fructe si legume + produse apicole; post (daca persoana are suficiente rezerve, nu este prea slabita si medicul o permite); remedii homeopatice care ajuta la dexintoxicare (remedii “drenoare”); clisme; tehnici de presopunctura (stimularea unor puncte bioactive si zone reflexogene recomandate de medicul acupunctor care ajuta dezintoxicarea); psihoterapie etc.
- Terapia trebuie sa se adreseze in principal nu simptomelor, ci cauzei: virusuri, alcool, boala autoimuna, greseli alimentare grave, obiceiuri de viata “toxice” (cum ar fi fumatul), dar si stresul emotional excesiv, care induce sau ajuta starile de teama si anxietate sau starile colerice (in medicina traditionala chineza se afirma de mii de ani ca bolile ficatului pot aparea sau se pot agrava datorita tulburarilor emotionale din viata de zi cu zi).
- Trebuie asigurat aportul de substante nutritive vitale pentru o functionare cat mai buna a ficatului (apa, aminoacizi, acizi grasi, glucide, vitamine, enzime, oligoelemente, minerale, hormoni, oxigen).
- Trebuie asigurat aportul de substante protectoare: bioflavonoide, antioxidanti, compusi bioactivi din plante medicinale.
- Pe langa toate aceste substante vitale, trebuie asigurat si aportul energetic optim, inclusiv cel reprezentat de caldura, energie bioelectrica, camp magnetic, bioenergie (Qi) si, de ce nu, iubire, afectivitate, compasiune.
- Plantele medicinale, produsele apicole si orice alte remedii trebuie selectate cu mare grija, in functie de originea, compozitia si proprietatile lor farmacologice utile cazului respectiv, strict individualizat. Astfel, fiecare pacient trebuie sa primeasca reteta lui personala, si nu o reteta “universala”, cu pretentia de a vindeca orice boala de ficat.
- Incepeti orice tratament cu produse sau remedii noi - initial cu doze mici, apoi cresteti doza treptat, pana ajungeti la doza recomandata de catre medicul curant.
- Este mai bine sa se utilizeze mai multe tratamente simultan (actioneaza sinergic) si mai multe cai de administrare a remediilor - oral (ceaiuri, sucuri de fructe si legume, produse apicole), injectabil (vitamine, aminoacizi, glucoza), unguente cu efect de ameliorare a circulatiei sanguine locale si generale (Apireven), supozitoare (Miprosept, Carpicon), inhalatii (uleiuri eterice cu efect antiviral) etc. Nici una dintre metodele de mai sus nu este suficienta pentru a inlatura sau ameliora toate bolile hepatice, de aceea utilizarea combinata a mai multor asemenea metode are sanse mult mai mari de succes.
- Este foarte important sa se amelioreze fluxul de sange prin ficat, pentru a permite o mai buna hranire si incalzire a acestuia, dar si pentru a elimina mai bine toxinele din el. In acest sens, metode precum masajul, presopunctura, gimnastica medicala, Taiji Quan-ul, Qi-gong-ul (descrise in medicina traditionala chineza) si Yoga medicala pot fi de un real folos si trebuie aplicate zilnic.
- Somnul odihnitor si o buna relaxare in timpul zilei, prin metode speciale (cum sunt cele descrise in Yoga de mii de ani si mai recent in psihoterapia moderna), pot ajuta enorm in procesul de vindecare sau de stabilizare a bolii.
- Mediul inconjurator al bolnavului trebuie sa fie cat mai curat, ordonat, iar aerul din camera - cat mai proaspat. Este foarte important sa i se induca sau sa i se intareasca pacientului gandirea pozitiva, optimista, dinamizatoare. In acest sens, familia si prietenii bolnavului pot avea un rol extraordinar de important. Sfatul psihoterapeutului trebuie cerut si apoi urmat cu strictete de catre fiecare pacient in parte!
- Terapiile complementare, inclusiv in bolile hepatice, nu pot fi considerate metode “blitz”, cu efect imediat; in cele mai multe cazuri este nevoie de rabdare si perseverenta, pentru a acorda suficient timp celulelor hepatice sa isi elimine mai intai toxinele, sa neutralizeze virusurile sau factorii nocivi si apoi sa reinceapa sa se regenereze in mod normal, asa cum o faceau inainte de aparitia bolii.
- Pacientul educat este cel mai usor de tratat si vindecat. De aceea, terapeutul trebuie sa investeasca mult timp pentru a-i arata pacientului cauzele care au dus la aparitia bolii lui, factorii care ii sunt cei mai redutabili inamici si mai ales care ii sunt cei mai importanti prieteni. In timp, fara a exagera totusi, fiecare pacient trebuie sa devina propriul lui medic si un mare iubitor al remediilor si metodelor naturale de tratament, metode care implica din start un mare respect pentru Mama Natura!


Apiterapia in bolile hepatice
Dintre toate produsele apicole, de departe se detaseaza ca importanta polenul. In literatura medicala de specialitate este cel mai des citat remediu si nutrient apicol in bolile de ficat.
Pe locul doi se situeaza laptisorul de matca (cu efect nutritiv, antiviral si de stimulare a unei regenerari normale a hepatocitelor).
Pe locul trei este mierea, ca produs apicol cu aport energetic maxim, dar avand si efecte de tip depurativ (eliminare de toxine) si dupa unele studii recente, efect antiviral.
Propolisul are efect antiviral cert, dar si rol protector al celulelor hepatice, prin marea lui concentratie in bioflavonoide.


Cum se administreaza produsele apicole?
In primul rand, respectand toate regulile de mai sus. Se pot lua separat, in special la inceputul tratamentului, pentru a verifica daca sunt bine tolerate, apoi este bine sa se ia combinat, pentru a obtine mai usor un efect sinergic (de exemplu, produsul “Hercules” - contine miere, polen si catina sau produsul “Apivitas forte” - contine miere, extract de polen, apilarnil). Se vor respecta dozele recomandate de producator.
Pentru un adult, dozele recomandate sunt in general urmatoarele:
- Miere proaspata (ideal poliflora): aproximativ 30-60 g/zi (interzisa diabeticilor insulino-dependenti; cu mare atentie, sub control medical, 5-10 g/zi la diabeticii insulino-independenti).
- Polen (ideal proaspat recoltat, procurat de la apicultorul cel mai apropiat de domiciliul bolnavului, uscat la o temperatura de maxim 35?C): 30-60 g/zi. In absenta polenului recoltat prin metoda descrisa mai sus, se poate folosi si polenul existent pe piata, amestecat cu miere si apoi cu iaurt sau amestecat in suc proaspat de fructe si legume (lamai, portocale, morcovi, sfecla rosie, varza, cirese, fragi, mere, catina, struguri, banane).
- Laptisor de matca (ideal cel proaspat, cu maxima putere antivirala si regeneratoare): 1-2 g/zi, obligatoriu sublingual.
- Propolis in forma de extract uscat. Proposept (6-8 tablete/zi); propolis brut proaspat, direct de la apicultori (3-5 g/zi - se suge, apoi se mesteca inainte de inghitire); extract alcoolic (tinctura 30%) - 1 picatura la fiecare kilogram de greutate corporala.
Copiii intre 6 si 12 ani pot lua jumatate din doza adultului, iar copiii intre 1 si 5 ani - aproximativ 1/4 din doza adultului. Este foarte bine ca toate produsele apicole (ca si remediile din plante) sa se tina cat mai mult timp sub limba inainte de inghitire. Aceasta metoda permite absorbtia anumitor substante, chiar daca in cantitate foarte mica, totusi extrem de utile pentru functionarea intregului organism, inclusiv a ficatului.


Fitoterapia in bolile hepatice
Exista o gama foarte larga de plante medicinale utile in bolile hepatice, cu actiune directa in eliminarea sau neutralizarea cauzelor bolii sau cu efect de ajutorare a functionarii ficatului si a vezicii biliare. Dintre acestea, cele mai importante sunt: semintele de armurariu (cu actiune antihepatotoxica) - care se vor pisa inainte de utilizare; anghinarea (efect de ameliorare a functionarii vezicii biliare), rostopasca (efect favorabil asupra vezicii biliare), cimbrul (foarte bun efect antibacterian), sunatoarea, sofranul, turita mare, coada-soricelului, sulfina, urzica vie (efect depurativ si mineralizant), coada-calului (efect mineralizant, antihemoragic), matasea de porumb (efect diuretic), cerentelul (antihemoragic), pedicuta, anasonul, cicoarea (antiobstruante).
In hepatita cronica se recomanda urmatoarele plante medicinale: afin (frunze si fructe), alun (muguri), anghinare, catina, cicoare, levantica, lichen de piatra, radacina si iarba de papadie (depurativa, diuretica), pin (muguri), pufulita cu flori mici, sulfina, sunatoare, urzica vie.
In ciroza hepatica se recomanda: catina, pedicuta, pufulita, sulfina, cerentel, traista ciobanului si coada-calului (antihemoragice).
Este bine de retinut ca numai medicul specializat in terapii complementare este acela care poate stabili care dintre remediile de mai sus sunt cele mai utile si numai el poate recomanda doza si modul de administrare cele mai adecvate fiecarui caz in parte.
FLORENTIN POPA
D-l dr. Stefan Stangaciu poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament “Aly Crys Med” din Bucuresti, str. Rosia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B, ap. 6, sector 6, tel. 021/430.33.65

________________________________________



Gheorghe Motorca
“Bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate”
Pentru bolile hepatice, cabinetul oradean “Farmacia Verde” recomanda bolnavilor tratamente complexe, care constau in amestecuri de plante medicinale pentru ceaiuri, extracte si tincturi din plante si produse apicole. Din pacate, nu putem oferi exemple de combinatii de plante, retete pe care sa le aplice cititorii dvs., fiindca noi individualizam foarte strict tratamentul. La “Farmacia Verde” nu exista doi pacienti care sa fi beneficiat de aceleasi combinatii de plante si tincturi. Dupa o experienta de peste 25 de ani in domeniul fitoterapiei, putem spune ca bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate. De exemplu, o steatoza hepatica se vindeca in 3-6 luni de tratament, o hepatita - intre 6 luni si un an, iar in cazul cirozelor sau tumorilor hepatice tratamentul poate dura intre 1 si 2 ani. In aproape toate cazurile, analizele de laborator arata imbunatatiri substantiale dupa prima luna de tratament, simptomele suparatoare ale bolii disparand treptat. Important este faptul ca tratamentul fitoterapic nu are contraindicatii, putand fi urmat in paralel cu orice alt tratament, naturist sau alopat.
Si fiindca cei mai buni martori ai vindecarilor sunt insisi pacientii, voi enumera cativa dintre cei care au urmat tratamentul nostru:
- Hepatita cronica cu virus C: Zamfira Lichtl (34 ani) - Bucuresti, tel. 021/655.56.76.
- Ciroza hepatica: Constantin Coman (60 ani) - Bucuresti, tel. 021/220.43.88; Gavrila Coman (70 ani) - Brasov, tel. 0268/13.45.17; Alexa Rus (66 ani) - Cluj-Napoca, tel. 0264/16.89.18; Stanciu Ana (59 ani) - Tulcea, tel. 0240/51.61.88.
- Hepatita cu virus B si C: Ioan Baciu (44 ani) - Voluntari, S.A.I., tel. 021/655.07.75.
- Tumora hepatica: Vasile Patrasca (47 ani) - Campina, jud. Prahova (tumora inoperabila - vindecat in 10 luni); Ioan Necula - Ivesti, jud. Galati (metastaze hepatice - au disparut dupa tratament); Florica Zdrinca (36 ani) - Beius, jud. Bihor, tel. 0259/21.11.26 (medicii ii mai dadusera o luna de trait - vindecata).

D-l Gheorghe Motorca poate fi contactat la cabinetul “Farmacia Verde” Oradea, str. Leonardo da Vinci nr. 30, bl. PC 38, ap. 1, Cartier Nufarul II, tel. 0259/12.52.52, 46.77.04, 0744/57.05.85, 0745/52.19.88

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Mar 6 Noi - 16:21

Lectia 2
Argiloterapia (terapia cu argila)
MOTTO:
"Daca argila se indreapta acolo unde se afla raul (adica boala), aceasta este in mod precis pentru ca ea este inzestrata cu inteligenta Naturii."
RAYMOND DEXTREIT
Utilizarea argilei, roua sedimentara alcatuita dintr-un amestec de silicati si din fragmente de cuart, mica etc., ca agent terapeutic, dateaza de foarte mult.
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/argiloterapia/argila.htm

Papirusuri egiptene, scrieri tinand de medicina antica, elena, romana, ca si traditii orale existente la diferite colectivitati si triburi din Asia, Africa si America, atesta folosirea acestui produs natural in tratamentul diferitelor inflamatii interne, in infectii si arsuri ale pielii, in abcese, in diverse stari de rau ale tubului digestiv si chiar in sifilis. Acest pamant natural si viu, care este argila, s-a dovedit a fi un remediu pentru stavilirea dizenteriei care facea ravagii printre soldatii primului razboi mondial aflati in transee.
Virtuti terapeutice ale curei cu argila
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/argiloterapia/cure.htm

Principalele virtuti terapeutice ale curei de argila sunt urmatoarele:
-Argila are o remarcabila putere de absorbtie.
-Face dovada unui remarcabil tropism pentru boala in general si pentru anumite boli in particular.
-Este o puternica antitoxina, ea potenteaza fortele de aparare ale organismului.
-Dispune de puteri in ceea ce priveste echilibrarea radioactiva a corpului.
-Are proprietati cicatrizante de exceptie.
-Reincarca celulele organismului, prin intermediul unor mecanisme, prin energie vitala, revigorandu-le.
Argila, dupa ce in prealabil se duce acolo unde trebuie, stand exact cat trebuie, absoarbe subprodusii nocivi si ii expulzeaza din organism pe calea tubului digestiv.
Argila este folosita ca agent terapeutic fie sub forma de apa careia i s-a adaugat continutul necesar de argila, apa pe care o folosim in special in cura interna, fie sub forma de pansamente si cataplasme, acestea din urma aplicandu-se pe cale externa, fie calde, fie reci, in functie de necesitate.
Argila se prezinta pisata, sub forma de pulbere alba, verde, rosie, galbena si gri, in prealabil curatata de praf.
Apa argiloasa care se pregateste pe baza pulberii sau a argilei pisate, folosita in cura interna, va fi preparata cu cateva ore inainte de a fi bauta. In acest sens, intr-un pahar cu apa se dizolva o lingurita (preferabil din lemn) de argila. Aceasta reprezinta doza pentru o zi. Cura dureaza 3 saptamani. In prima saptamana se bea apa de deasupra sedimentului, dimineata, pe nemincate. Intr-a doua si a treia saptamana, se bea tot continutul paharului, bine amestecat.
Cataplasme cu argila

http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/argiloterapia/cataplasme.htm

In vederea folosirii argilei ca pansament sau cataplasma, se va pregati o pasta omogena ce rezulta din dizolvarea argilei pisate sau pulberii, depozitata intr-un vas, peste care se toarna apa, pana ce depaseste cu cel mult 1 cm nivelul argilei. Se prepara cu putin timp inainte de folosire.
Cataplasma se aplica rece peste locurile bolnave calde (abcese, furuncule, rani) si se tine 2-3 ore. Daca se aplica deasupra organelor interne afectate, cataplasma se tine peste noapte. Cand este vorba de procese cronice, este preferabil a se aplica o cataplasma calda, incalzita prin "bain-marine", sau folosindu-se un radiator.
Este absolut necesar ca aceste cataplasme sa se aplice astfel incat sa adere intim cu zonele afectate, folosindu-se in acest scop bandaje sau adezive. Se aplica de 1-3 ori pe zi, dupa necesitate si toleranta. Cataplasmele se aplica nu numai pentru a cicatriza o rana, ci si pentru a revitaliza organele interne, cum ar fi: stomacul, ficatul, rinichii etc.
Tratamente naturiste cu argila

http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/argiloterapia/afectiuni.htm

Afectiunile care beneficiaza de pe urma tratamentului cu argila sunt:
-Insuficienta hepatica si biliara, daca se aplica pe zona ficatului cataplasme de 1-2 ori pe zi.
-Gastroduodenita si ulcerul beneficiaza de cura constand din ingerare cu 1 ora inainte de principalele mese, a unui pahar de apa calduta in care s-a dizolvat o lingurita rasa de argila.
-Colicele nefretice, litiazice, asadar acele produse de "pietricele" renale, beneficiaza de ingerarea unui pahar de apa argiloasa, bauta dimineata pe nemincate si de aplicarea de cataplasme pe ariile renale, in cursul dupa amiezii.
-Nevrozele si depresiile sunt atenuate in evolutia lor prin aplicatii pe ceafa, frunte si pe coloana a cataplasmelor calde.
-In cazul artritelor, dar in afara crizelor dureroase acute, se aplica 3 cataplasme pe zi, de preferinta calde. Acest tratament se va completa cu un pahar de apa argiloasa, baut dimineata pe stomacul gol, iar un altul baut cu 1 ora inainte de cina.

-In migrena se atenueaza durerile prin alpicarea unei cataplasme reci pe frunte si ceafa.
-In caz de bronsite se recomanda alternanta de cataplasme reci aplicate pe piept si pe spate.
-In guturai si sinuzita se va inspira apa argiloasa pe nari.
-In caz de amigdalita si bronsita se va folosi apa argiloasa sub forma de gargara.
-In lombago si sciatica se aplica pe sale 2-3 cataplasme pe zi, calde, care se tin 3-4 ore.
-In caz de arsuri se aplica pe un tifon fin, cataplasme groase de argila rece, timp de 1 ora. Daca tifonul adera la zona arsa, se lasa pe loc, schimbandu-se doar cataplasma, care se va aplica atat ziua cat si noaptea.
Proprietãtile terapeutice ale argilei rezidã din compozitia ei chimicã: silicati, sãruri de aluminiu, caolin, oligoelemente, care îi dau efectele: antitoxicã, antisepticã, bactericidã, antiinflamatoare, cicatrizantã, absorbantã, remineralizantã.

CURA DE LUT: Internã sau externã, se recomandã pentru: accident vascular cerebral, anemie, arterosclerozã, blefaro-conjuctivitã, cancer, candidozã, constipatie, diaree, disgravidie, dismenoree, eczeme, epidermofitie interdigitalã, epilepsie, febrã, hemoroizi, afectiuni hepatice, biliare, intestinale, litiazã biliarã, metroanexite, parotiditã (oreion), afectiuni ale prostatei, afectiuni renale etc. Se preparã o dozã din 100 ml. apã rece si 1 linguritã de argilã, se lasã 3-4 ore sau de seara pânã dimineata. Se administreazã o dozã pe zi dimineata înainte de masã, se bea numai apa de deasupra sedimentelor. în perioada de tratament se recomandã a nu se consuma lapte sau derivatele acestuia, alcool, cafea, pepsi cola, ceai negru, regimul alimentar sã fie vegetarian, uleiul, zahãrul, sarea se vor consuma în cantitãti mici.

BAIA PARTIALÃ CU LUT(LA PICIOARE): într-un vas de 10 l. volum, se preparã o apã de lut în proportie de 1:1 lut si apã caldã, care se omogenizeazã. în aceastã pastã se introduc picioarele pânã la genunchi timp de 1 orã, dupã care se face dus rece si se stã în pat 30 de minute sau se fac exercitii usoare de gimnasticã.

BAIA DE MÂINI: se pregãteste ca mai sus, se introduc mâinile pânã la coate.

CATAPLASMA CU LUT LOMBO-ABDOMINALÃ: lutul se colecteazã din zone nepoluate, se înmoaie cu apã rece timp de 1-2 ore, se omogenizeazã ca o pastã, se aplicã pe zona afectatã, se acoperã cu o pânzã curatã si cu o pãturã. La picioare se vor pune sticle cu apã caldã. Se tine 3 pânã la 8 ore. Dacã se încãlzeste prea tare se schimbã cataplasma. Lutul folosit se aruncã.

CASCA DE LUT: se aplicã pe cap sau alte regiuni ale corpului, identic ca mai sus.
CÃRBUNELE DE LEMN (VEGETAL): este remediu natural valoros în terapia bolilor, bazându-se pe proprietãtile acestuia de a absorbi toxinele bacteriene, substantele toxice ingerate sau rezultate din metabolismul organismului. Se obtine prin arderea diferitelor esente lemnoase, oprindu-se arderea la stadiul de jar. Acesta se prelucreazã sub formã de pulbere finã, care se pãstreazã în pungi de hârtie sau pânzã. Ca esente lemnoase se pot folosi: lemnul de eucalipt, tei, nuc, cires, mãr. în afectiuni digestive ca halena fetidã (miros al gurii neplãcut), ulcer gastric, enteritã acutã si cronicã, colitã de fermentatie, putrefactie, icter, cancer, intoxicatii acute accidentale cu medicamente sau substante chimice. Se administreazã înainte de masã 1-2 linguri cu apã, de 2-3 ori pe zi. Ca uz extern se foloseste în întepãturi de insecte, muscãturi de sarpe, celulitã, ulcer aton, dureri abdominale, inflamatii oculare, traumatisme ale articulatiilor, eczeme. Se aplicã sub formã de cataplasmã din amestecul cãrbunelui cu apa caldã, sau cu infuzie de boia de ardei iute, sau mixturã de pulbere de cãrbune si seminte de in.

Curatenia de primavara a inceput!
Un “detergent” de exceptie:
ARGILA
In padurea din spatele casei mele va veni in curand primavara. O simt aproape, chiar daca acum, prin dreptunghiul ferestrei vad cum se cern fulgi marunti. Primii vestitori ai primaverii sunt pasarile. Daca le asculti cu atentie, deslusesti in larma lor o nota de bucurie si de emotie. Apoi, dupa pasari, vesteste venirea primaverii pamantul. Mirosul acela de pamant inviat, pe care toti indragostitii de natura il cunosc din drumetiile in padure, este semn sigur ca primavara a venit. Inainte sa se puna seva in miscare si sa umple padurea cu miros amarui de muguri si de rasini, se simte aroma aceea a pamantului. Adesea am vazut animalele si chiar pasarile mancand primavara efectiv din tina aceea pastoasa, iesita de sub zapezi. Mai tarziu, aveam sa aflu ca lutul acela untos este de fapt un redutabil remediu de dezintoxicare, pe care instinctiv, majoritatea vietuitoarelor il folosesc primavara ca remediu. Noi, oamenii, ne-am pierdut, din pacate, pornirile sanatoase ancestrale, pe care acum ne luptam sa le redescoperim. Una dintre ele este tocmai folosirea pamantului ca mijloc de sanatate. Mai exact - terapia cu argila, despre care s-a mai vorbit in paginile revistei, dar fara a epuiza nici pe departe subiectul.


Ce este argila
Argila sau lutul este un pamant extrem de fin, ale carui granule au dimensiuni microscopice, care de obicei se gaseste in straturile profunde ale solului. Acest pamant are, folosit intern si extern, niste calitati medicinale cu totul deosebite.
In functie de procentajul anumitor minerale din compozitia lor, exista mai multe tipuri de argila, de culori diferite: galbene (cele mai frecvente), albe, cenusii, verzi, rosietice si chiar roz. Toate argilele folosite in terapia interna sunt extrase de la adancimi mari si din zone nepoluate, asa incat sa fie sterile si sa nu contina substante daunatoare (pesticide, ingrasaminte etc.)


Care este cea mai buna argila
Despre argila exista o sumedenie de “mituri”, unii sustinand ca ar fi mai bune argilele albe, altii cele rosii sau roz, cele recoltate din Rusia sau din China etc. Se mai spune ca cea mai buna argila este cea de pe locurile unde ne-am nascut, afirmatie motivata de existenta unor campuri magnetice si biologice specifice fiecarei zone. Prin cercetari s-a demonstrat insa ca, atata timp cat sunt recoltate din locuri curate, care nu contin substante nocive, argilele, indiferent de aspect si origine, sunt eficiente in tratament. La noi in tara exista sute de bazine de exploatare a argilei, care are o calitate exceptionala, prin comparatie cu cea din alte tari. In prezent, in magazinele noastre naturiste exista zeci de tipuri de argila analizata microbiologic si chimic, pe care o puteti folosi cu succes. Va recomandam sa luati argila care are inscrisa pe ambalaj garantia: “Produs avizat de Ministerul Sanatatii”.


De ce este foarte eficienta argila in dezintoxicare
Toti cei care au studiat efectele tratamentelor cu argila au ajuns la concluzia ca aceasta poseda o adevarata inteligenta naturala, actionand ca teleghidata in corp, in locul in care este cea mai mare nevoie de ea. Mai mult, ea are un rol important in mentinerea starii de sanatate si de echilibru a organismului, prin mai multe mecanisme, printre care cel mai important este acela de detoxifiere. Cum se produce dezintoxicarea prin folosirea interna a argilei? Ei bine, argila are o capacitate extraordinara de absorbtie, odata ajunsa in organism actionand ca un fel de burete, care se imbiba cu toate materiile nocive de pe traiectul digestiv, materii nocive care apoi sunt eliminate prin urina si fecale. Ea curata stomacul, vezica biliara si ficatul, intestinele, pe care le despovareaza de toate reziduurile acumulate pe timpul iernii. De asemenea, argila curata si protejeaza rinichii si vezica urinara, avand o actiune de curatare complexa si completa in acelasi timp.


Cum se face cura cu argila
Exista si in acest domeniu anumite controverse, mai ales legate de dozele luate zilnic si de durata tratamentului. Pentru tratamentul de dezintoxicare de primavara va recomandam o cura gradata, care sa va permita o adaptare progresiva a organismului la acest remediu - vom vedea - destul de puternic.


Cura de dezintoxicare cu argila
Prepararea se face foarte simplu, o doza obtinandu-se dintr-o jumatate de pahar (150 ml) de apa rece, de izvor sau de robinet, la care se adauga o lingurita de argila (in jur de 7g). Se lasa sa stea minimum 4-5 ore (dar in nici un caz mai mult de 24 de ore), dupa care se poate folosi.
Important: argila nu va fi preparata in vase de metal (fie el si inox), plastic sau teflon, ci doar in recipiente de portelan sau lemn.
Administrarea se face astfel: in primele sapte zile se bea inainte de fiecare masa cu 20-30 de minute numai apa limpede din paharul cu argila, fara sedimentul de pe fundul paharului. Dupa trecerea acestui interval de timp, se bea tot continutul paharului, amestecand in prealabil apa cu argila cu o lingurita, asa incat sa se omogenizeze. Administrarea se face intotdeauna inainte de masa, fiind luate in total 1-3 doze pe zi, pe tot parcursul tratamentului. (Modul de administrare este recomandat pe ambalaje.)
La un adult, doza este de 150 ml; la copii sub un an doza este de 1 lingurita; la cei de la 1 la 3 ani este de doua lingurite; la cei de la 3 la 12 ani este de patru lingurite, dupa aceasta varsta se pot lua dozele pentru adulti.
Durata tratamentului de dezintoxicare, pentru obtinerea unor rezultate bune, este de 21 de zile, din care - asa cum precizam - in primele sapte zile se bea doar apa limpede, fara argila de pe fundul paharului, apoi trecandu-se la consumarea integrala a argilei cu apa.


Cura cu argila pentru tratarea anumitor boli
Atunci cand argila se foloseste pentru tratamentul unor boli cronice, doza ramane neschimbata: o lingurita de argila la un pahar de apa, luandu-se zilnic doua-trei asemenea doze. Perioada de acomodare, in care se bea doar apa limpede, fara argila de pe fundul paharului, este de doar trei zile, dupa care se consuma apa cu argila omogenizata. In functie de gravitatea bolii, se face cura cu argila 10 pana la 21 de zile pe luna.


Regimul alimentar in timpul curei cu argila
Toti cei care au studiat efectele terapeutice ale argilei au ajuns la concluzia ca in absenta unui regim alimentar adecvat, efectele curei sunt reduse pana la zero. Pe parcursul curei cu argila se va tine un regim alimentar cu grad redus de toxicitate, din care se elimina carnea, grasimile, cafeaua solubila (tip Ness), bauturile alcoolice rafinate, bauturile acidulate tip Cola, bauturile racoritoare cu coloranti, condimentele etc. Se vor consuma: legume, fructe si zarzavaturi proaspete, sucuri naturale de legume si fructe (in special citrice).


Precautii si contraindicatii la tratamentul cu argila
Tratamentul cu argila este contraindicat femeilor in perioada ciclului menstrual, precum si in ultimele luni de sarcina. De asemenea, este contraindicat persoanelor care sufera de constipatie acuta, putand fi facut atunci cand se rezolva aceasta problema. In anumite cazuri (mai ales atunci cand regimul alimentar nu este adecvat), cura cu argila poate genera o constipatie pasagera, care va fi remediata cu laxative naturale: ceai de crusin, tinctura de fructe de soc, ulei de ricin, pulbere de volbura etc. Uneori pot aparea anumite fenomene, ca ecou al produselor de dezintoxicare, fenomene care, in ciuda faptului ca sunt destul de suparatoare, sunt un semn imbucurator, care arata ca argila isi face efectul. Aceste fenomene alcatuiesc reactia de dezintoxicare-vindecare, despre care vom vorbi in continuare.


Reactia de dezintoxicare-vindecare
In cursul tratamentului cu argila, la unele persoane apar simptome neobisnuite, cum ar fi: oboseala, dureri de cap si muschi asemanatoare celor din timpul gripei, stari subfebrile, greata, senzatie de greutate in intestin. Aceste simptome dureaza trei-patru zile, nu mai mult, si arata ca organismul era foarte intoxicat si reactioneaza puternic la aceasta cura. Dupa trecerea acestui interval de timp, gradat, ne vom simti din ce in ce mai bine si mai usori. Daca dupa patru zile aceste simptome persista, atunci vom intrerupe temporar cura si vom tine un regim vegetarian, cu multe fructe si legume crude, care sa ne pregateasca organismul pentru tratamentul cu argila, care este ceva mai puternic.


Cura cu argila si bolile primaverii
Dincolo de aspectul dezintoxicarii si al mentinerii noastre in forma, cura de primavara cu argila este cat se poate de binevenita pentru prevenirea si tratarea unor boli extrem de suparatoare, care se activeaza in special la sfarsitul sezonului rece. Iata cateva dintre acestea:
Astenia de primavara - raspunde foarte bine la tratamentul cu argila, care pe de o parte despovareaza organismul de toxine, iar pe de alta parte furnizeaza organismului cateva oligoelemente extrem de valoroase pentru mentinerea si amplificarea tonusului fizic si psihic: magneziu, crom, cobalt.
Anemia - este “atacata” prin aportul direct de fier, usor asimilabil (fier continut mai ales de argilele rosietice).
Bronsita - este prevenita si tratata cu succes de terapia cu argila, care intareste sistemul imunitar (magneziul si seleniul aduse in organism de argila joaca un rol important in procesele de aparare), iar pe de alta parte reduce sensibilitatea organismului la factorii agresivi din exterior: poluarea, variatiile bruste de temperatura si umiditate etc.
Gastrita si bolile de stomac - argila ajunsa in stomac formeaza un fel de pelicula, un gel protector, care calmeaza rapid durerile si cicatrizeaza peretii gastrici lezati. Foarte multe persoane suferinde de ulcer gastro-duodenal si gastrita si-au gasit alinarea cu acest remediu pe cat de simplu, pe atat de eficient.
Tensiunea arteriala oscilanta - studiile stiintifice nu au reusit inca sa lamureasca mecanismul prin care tratamentul cu argila reuseste sa aduca valorile tensiunii spre normal si sa le stabilizeze. Cert este ca la bolnavii de hipertensiune care fac cure repetate cu argila nevoia de medicamente scade cu 30-50%
Purificarea cu pamant:
Tratamente externe cu
ARGILA
- Taranii nostri stiu din vechime ca lutul scoate raul din corp -
Inca din vremea copilariei am ramas cu deprinderea ca la primele semne de primavara sa fug in padure si sa ma intind pe pamant. Cot la cot cu pasarile si cu primele gaze iesite din amortire, celebram prezenta soarelui si explozia vegetala ca pe o sarbatoare asteptata indelung.
"Nu faci bine ca te asezi pe pamant primavara", eram adesea certat, "pamantul trage acum mai tare ca niciodata si ai sa te imbolnavesti." Ascultam, in cele din urma, sfatul si nu m-am imbolnavit niciodata, dar ceva mai tarziu aveam sa aflu ca gestul meu mai fusese deja incercat. Primavara, inainte de a incepe insamantarile, taranii se culcau pe glie sa vada daca "trage" sau nu. Daca pamantul "tragea" era semn ca iarna nu plecase de tot si mai trebuia asteptat. Mai tarziu, am aflat si despre capacitatea lutului de a "trage boala" din corp si de a-l curata printr-un misterios proces de absorbtie exercitat de pamant. Toate aceste "principii" conservate de traditia taraneasca ar parea superstitii daca studii moderne nu le-ar confirma punct cu punct: intr-adevar, argila aplicata extern are o misterioasa capacitate vindecatoare nu doar asupra epidermei, ci chiar si asupra organelor interne, din care absoarbe boala ca un aspirator. Un procedeu ieftin si foarte eficient de regenerare, mult potentat de regenerarea anotimpului. Starnit de primavara, ceasul biologic (descris in pagina alaturata) isi bate cu mai multa forta secundele si e bine sa-l ascultam.


1. Purificarea gurii
Este o parte a corpului pe care o ignoram pe nedrept atunci cand ne ingrijim de sanatate. Gura este nu doar poarta de intrare a alimentelor si a apei, ci si organul de expresie cel mai important (prin vorbire), sediul simtului gustativ, locul unde incepe practic digestia alimentelor etc. De aceea in cura de dezintoxicare trebuie sa-i acordam o atentie sporita. Un institut de cercetari medicale din Kiev a pus in evidenta cu mai multi ani in urma ca la nivelul gurii, mai precis pe limba, se acumuleaza in timpul somnului cele mai multe toxine, eliminarea acestora avand un efect extrem de benefic asupra intregului corp, care va fi eliberat astfel de o multime de "otravuri". Cel mai bun tratament in acest sens este clatirea indelungata a gurii, dimineata, cu apa de argila concentrata. Nu exista purificator care sa se poata compara cu aceasta apa de argila, care absoarbe ca un adevarat burete toate toxinele, reface mucoasa bucala, neutralizeaza bacteriile si ciupercile parazite de la acest nivel. Dar sa vedem cum obtinem apa de gura cu argila.
Apa de gura pe baza de argila: se prepara simplu, din 2 linguri de argila, puse vreme de 8 ore intr-o jumatate de litru de apa de la robinet. Dimineata se agita energic acest preparat, asa incat sa se omogenizeze cat mai bine, dupa care se fac clatiri ale gurii, pe indelete, asa incat apa argiloasa sa stea in contact cat mai mult timp cu mucoasa bucala, dupa care se scuipa. Clatirea cavitatii bucale cu apa de argila trebuie sa dureze 7-10 minute. Cei care deja au probleme, cum ar fi aftele, infectiile, leziunile bucale, este bine sa faca inca 2-3 clatiri pe parcursul zilei, in afara de toaleta de dimineata. Rezultatele apar dupa primele sapte zile de tratament, dar este bine sa se continue procedeul, macar o luna.
Cateva efecte: apa de argila este un adevarat elixir pentru persoanele care la iesirea din iarna prezinta afte, o sensibilitate la infectii (cu ciuperci mai ales) la nivelul gurii, crapaturi ale limbii, senzatii de usturime a gingiilor si limbii. Apa de argila improspateaza si respiratia, inlaturand mirosul neplacut. Procedeul accentueaza si simtul gustativ, pe care il face mai intens si mai rafinat. Rezultatul: hranindu-ne cu mai putine alimente, vom atinge starea de satietate, sesizand mai usor care din ele ne sunt potrivite si care nu. Aceste efecte au o aplicatie directa in reglarea greutatii corporale, care se face de la sine atunci cand simtul gustativ "functioneaza" corespunzator.


2. Nasul si caile respiratorii superioare
La iesirea din iarna, mai toata lumea are probleme cu respiratia. Atunci cand nasul este, chiar si partial, infundat, tindem sa respiram pe gura, inhaland aer rece si nefiltrat - de unde si invazia de bronsite, pneumonii si alte complicatii respiratorii, care apar in primele doua luni de primavara. Mai mult, absenta mirosului ne reduce energia si tonusul psihic, care sunt intr-o relatie directa cu cantitatea de stimuli olfactivi pe care-i receptam din mediul inconjurator. Si aici argila ne este de ajutor.
Solutia coloidala argiloasa se obtine prin combinarea unei lingurite rase de argila cu o lingura de apa, dupa care totul se amesteca foarte bine cu o bagheta de lemn sau portelan si se lasa sa stea vreme de 20 de minute. Se trage solutia limpezita cu o pipeta (se gaseste in farmacii) si se pun picaturi in nas - cate 40-50 in fiecare nara, de trei-patru ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum trei saptamani si poate fi repetat de cate ori este nevoie. Efectele lui sunt spectaculoase in majoritatea formelor de guturai, rinita sau sinuzita. Mai ales persoanele la care aceste afectiuni apar frecvent sau deja sunt cronicizate ar trebui sa utilizeze acest tratament la toate schimbarile de anotimp si in special la iesirea din iarna.


3. Stomacul
In numarul trecut am vorbit despre efectul exceptional al curei interne cu argila asupra stomacului, pe care il protejeaza de gastrita de primavara. In cele ce urmeaza, vom completa tratamentul cu o noua aplicatie, facuta de data aceasta in exterior.
Cataplasma cu argila: peste 6-8 linguri de lut se toarna apa rece cat sa se formeze o pasta, dupa care se lasa doua ore sa se inmoaie; se omogenizeaza pasta de argila amestecand-o foarte bine cu o lingura de lemn, dupa care se aplica direct pe piele, in zona plexului solar (pe stomac) intr-un strat uniform, de 2 cm grosime; deasupra pastei se pune o bucata de nylon (menita sa impiedice uscarea argilei), care se acopera cu hartie (ziar) si apoi cu un material gros si calduros din lana sau bumbac. Cataplasma se tine una-doua ore minimum, dupa care lutul se indeparteaza, iar zona se spala cu un pic de apa calduta si se unge cu putina crema. Cataplasma cu argila se aplica o data la doua-trei zile, minimum doua saptamani, si are efecte puternice asupra persoanelor care sufera de arsuri stomacale, ulcer (chiar si in faza avansata), care au o digestie lenta sau fac frecvent indigestie.


4. Ficatul si intestinul
In cazul acesta, procedura de dezintoxicare cu argila este aproape identica cu cea de mai sus, ceea ce difera fiind doar locul in care cataplasma este aplicata.
Atunci cand cataplasma este asezata in dreptul ficatului, argila are proprietatea de a decongestiona vezica biliara, care este greu incercata in perioada de iarna, din cauza alimentatiei cu multa carne si alimente conservate. Mai mult, un tratament de doua saptamani, in care se aplica o cataplasma cu argila pe zona ficatului o data la doua-trei zile, imbunatateste direct activitatea hepatica, elimina colicile biliare si senzatia de greata, amplifica tonusul fizic si psihic si stimuleaza imunitatea.
Cataplasma cu argila asezata pe abdomen are o actiune directa asupra intestinului gros si a celui subtire. Persoanele care sufera de enterita, colita, constipatie sau diaree ar trebui sa incerce acest procedeu - nu foarte complicat, dar cu efecte puternice si pe termen lung. Ingrijirea si dezintoxicarea ficatului si intestinului, prin tratamente interne si externe, este cat se poate de binevenita inaintea curelor cu legume si fructe de primavara. De ce? Pentru ca atunci cand aceste organe nu sunt suficient dezintoxicate si activitatea lor nu este bine reglementata, absorbtia de enzime si vitamine este ingreunata.


5. Articulatiile
Sunt greu incercate, dupa frigul si umezeala iernii. Cum actioneaza argila asupra lor? Ei bine, nu exista inca o teorie stiintifica lamuritoare in acest sens, dar este sigur ca dupa mai multe aplicatii de cataplasme cu argila anumite depuneri din articulatii sunt efectiv eliminate, elasticitatea articulara creste, iar starea de inflamatie, ca si durerea, se reduc simtitor. Personal, am vazut mai multi pacienti cu probleme articulare grave (mai ales reumatice) care s-au vindecat in clinica naturista "Eden" de la Breaza cu aplicatii cu argila. Oameni care abia mergeau cativa metri pe picioarele lor, dupa doua saptamani de tratament cu argila, au capatat o elasticitate si un tonus uimitor, facand proba practica a credintei populare ca lutul trage afara din corp toate bolile si durerile.
Cataplasmele cu argila pe articulatii: un strat de 2 cm de pasta de argila (preparata cu apa) se aplica pe locul bolnav, se acopera cu nylon, apoi cu ziar si in final cu un material de lana sau bumbac foarte calduros. Cataplasma se tine minimum doua ore, in fiecare zi, vreme de trei saptamani.


6. Tenul si pielea
Pe langa faptul ca aspectul ei este un excelent indicator al starii noastre de sanatate, pielea are o sensibilitate aparte la venirea sezonului cald. Aplicatiile externe cu argila au un rol de curatare si regenerare a tenului, de intinerire si elasticizare. Iata cum se face tratamentul cu argila pentru piele:
Masca de argila (se gaseste in comert): se amesteca o lingurita de pulbere cu apa pana cand se obtine o pasta de consistenta smantanii. Se aplica in strat subtire pe obraji, pe gat si pe decolteu (se evita zona din jurul ochilor), se lasa 20 de minute sa se usuce, dupa care se indeparteaza prin spalare cu apa calduta.
Efectele acestei aplicatii cu argila asupra pielii sunt multiple: curata tenul de pete, indeparteaza pletora (vinisoarele rosii) si inchide porii; elasticizeaza si da stralucire pielii; combate eruptiile acneice; reduce sensibilitatea alergica; face pielea mai rezistenta la agresivitatea vantului si combate actiunea factorilor poluanti.

Foarte important
Toate aceste tratamente se vor face numai la recomandarea medicului curant
Folosirea argilei in scopuri terapeutice
In zilele noastre oamenii sint atit de atrasi de medicamente, incit adesea nu isi pot imagina viata fara ele. Ii doare capul, imediat inghit un analgezic, au racit – inghit aspirina si antibiotice, fara sa tina cont de faptul ca acea durere de cap poate avea sute de alte cauze (de la oboseala pina la piciorul plat), iar aspirina si analgezicul, fara sa tinem cont de proprietatile antibacteriene, pot provoca un soc. In timp ce la noi lumea se trateaza cu diverse preparate medicamentoase, iar dintre mijloacele naturale intiietate au doar alcoolul si usturoiul, in alte parti este folosita argila.
Cu numai citeva decenii in urma cercetatorii au inceput sa se gindeasca serios la mijloacele naturale de tratament. Cercetarile au aratat ca argila contine practic toate microelementele si substantele active din punct de vedere biologic si concentreaza raze electromagnetice. In ea se afla o mare cantitate de radiu – un element chimic radioactiv care are caracteristici naturale unice. Argila concentreaza in ea magnetismul soarelui, aerului si apei. Ea contribuie la regenerarea tesuturilor, la remineralizarea organismului (absorbtia sarurilor), la eliminarea toxinelor, a gazelor, are proprietati antitoxice, antiseptice, antibacteriologice si de conservare.
Folosita din Egiptul antic
Argila a fost foarte mult folosita inca din Egiptul Antic: frumusetile locale, dupa reteta renumitei imparatese Nefertiti, isi intindeau pe corp argila amestecata cu uleiuri volatile si stateau asa citeva ore. Efectul era uimitor: argila le facea pe femei atit de atragatoare, incit barbatii le cadeau la picioare. Cu ajutorul argilei egiptenii conservau mumiile, iar romanii o foloseau in timpul spalatului. In vechile papirusuri au fost gasite retete de tratare a diverselor inflamatii externe sau interne, infectiilor, abceselor, tulburarilor intestinale, chiar a sifilisului cu ajutorul argilei. Argila a fost foarte pretuita de Dioscorides, Plinius cel Batrin, Avicena. Hipocrate a scris ca argila si namolul marin elimina din organism tot ceea ce este vatamator si negativ, iar procesele inflamatoare din tesuturi trec in argila impreuna cu mirosul neplacut.
Obiceiuri pe mapamond legate de argila
Locuitorii Indochinei inainte de a bea apa dintr-un riu tulburau namolul de pe fundul acestuia. Unele popoare adauga argila in mincare. Aceasta este un conservant extraordinar si ajuta la pastrarea strugurilor, morcovilor, sfeclei, ridichilor in timpul iernii. Ouale cufundate citeva secunde in argila amestecata cu apa, iar dupa aceea uscate, se pot pastra mai mult de cinci luni, dar la o temperatura mai scazuta. Sint marturii potrivit carora in Rusia, in clinica lui S.P. Botkin, argila era folosita in trecut sub forma de comprese reci (argila rece folosita de obicei de sculptori) in tratarea isteriei, afectiunilor sistemului cardiovascular si ale aortelor. Compresele cu argila rece pastreaza mult timp temperatura corpului si nu provoaca neplaceri. In vremurile noastre, in Germania si Scotia, fiziologii pun pe cavitatea toracica a persoanelor bolnave comprese reci cu argila, citeodata chiar si pentru 24 de ore.
In anul 1903, un profesor de la Universitatea din Berlin a folosit cu succes argila in tratarea holerei asiatice. In primul razboi mondial, soldatilor francezi li se adauga argila in mustar pentru a fi protejati in timpul epidemiei de dizenterie.
Cu ajutorul argilei sint eliminate toxinele
Argila este un amestec de alumosilicati (sare naturala a acizilor silicici, in a carei structura cristalina o parte din ionii de siliciu sint inlocuiti cu cei de aluminiu), care contine siliciu, aluminiu, mangan, titan, potasiu, calciu si sodiu. Este de asemenea bogata in substante active din punct de vedere biologic, saruri minerale si microelemente (magneziu, bariu, beriliu, fier, galiu, cupru, cobalt, molibden), care influenteaza in mod nemijlocit sistemul endocrin uman. Cuprul continut in argila stimuleaza secretia fermentilor din ficat, a hormonilor din hipofiza si din pancreas, contribuie la schimbul corect de albumine, grasimi, hidrati de carbon si vitamine.
De cite feluri este argila
In natura se gasesc mai multe feluri de argila: alba, verde, rosie si galbena.
Argila alba sau caolinul consta in general din silicat de aluminiu cu adaos de silicat de magneziu si calciu. Prezenta magneziului, a fierului si a calciului permite folosirea caolinului in cazurile de extenuare si de demineralizare a organismului, in anemie, in afectiunile de natura oncologica.
Argila verde contine siliciu (49 la suta), aluminiu (5,6 la suta), oxid de fier (4,4 la suta), magneziu (4,2 la suta), oxizi alcalini de fier (3 la suta), apa (7,4 la suta). Datorita continutului ridicat de siliciu argila verde este folosita in tratarea bolilor care apar o data cu inaintarea in virsta, ateroscleroza, tuberculoza.
Argila rosie este de mare ajutor in bolile articulatiilor.
O valoare deosebita are argila untoasa de culoare albastra. Medicul si cercetatorul bulgar Ivan Iotov a inchinat foarte mult timp cercetarii argilei albastre si a stabilit ca aceasta are acelasi cimp de vibratii ca si celulele sanatoase si ca este capabila sa echilibreze biocimpul slabit al omului. Masuratorile facute de I. Iotov in anul 1991 au aratat ca argila are calitati terapeutice, o unda statica cu o lungime de 8 metri, care coincide cu undele celulelor sanatoase din organismul uman. De aceea, ea nu este daunatoare, nu are contraindicatii, este un mijloc terapeutic universal.
Argila de cimp este foarte buna
Pentru tratament se poate folosi argila cu un cimp vibrational energetic de tipul undelor radio, care patrunde profund in organismul uman. Aceasta argila distruge celulele bolnave, care au o alta lungime de unda. Argila vibreaza asemenea celulelor sanatoase si in acest fel le purifica de substantele daunatoare adunate in ele, substante care impiedica functionarea lor normala.
Argila din cariere este cea mai buna
Cea mai buna argila este aceea luata din cariere, din gropile pentru fundatia unor constructii, din ripe, pentru ca se stie de foarte mult timp ca actiunea argilei luata de la adincime este de citeva ori mai ridicata decit cea a argilei de suprafata.
Cum se pastreaza
Argila trebuie pastrata in cutii din lemn. Inainte de a fi folosita ea trebuie uscata la soare doua-trei zile: dupa ce a stat la intuneric mii de ani, argila se reincarca astfel cu energie solara, iar proprietatile ei terapeutice devin si mai puternice. Dupa ce a stat la soare, argila este pisata marunt, se trece printr-o sita de metal pentru a fi eliminate corpurile straine care pot aparea in ea, se adauga apa calda sau apa cu sare de bucatarie (in proportie de 10 la suta), se amesteca si se incalzeste la baie de aburi.
Argila este foarte absorbanta
Argila este un absorbant puternic. Datorita gradului inalt de dispersie a particulelor, ea absoarbe grasimile si toxinele de natura gazoasa, mirosurile, gazele, puroiul, microbii. Este totodata un dezintoxicant deosebit (neutralizeaza veninul). De exemplu, s-au facut unele experiente pe sobolani: cei carora pe linga stricnina li s-a adaugat in mincare si argila au supravietuit, iar cei care au fost hraniti cu mincarea otravita, dar fara argila, au murit.
Are proprietati antiseptice
Avind proprietati antiseptice (de sterilizare), argila vindeca foarte bine ranile si contribuie la restabilirea potentialului bioenergetic in cazul unor inflalmatii de natura diferita. Argila are o calitate deosebita, asa-numitul tropism (tendinta de acomodare si de orientare a unui organism vegetal fixat de pamint, intr-o anumita directie, sub influenta unei excitatii exterioare ca lumina, gravitatia, caldura, umiditatea etc.), adica tinde catre partile afectate ale corpului, catre locurile care au nevoie de regenerare bioenergetica.
Cum se verifica argila
Inainte de a incepe sa folositi argila in scopuri terapeutice trebuie sa o verificati. Primul mod de verificare: puneti in apa o cantitate mica de argila – argila buna (grasa, untoasa) se asaza pe fundul paharului incet, in timp ce argila saraca in minerale, de calitate proasta, se lasa la fundul paharului repede.
Cel de-al doilea mod de verificare a calitatii argilei a fost propus de Ivan Iotov. Acesta a spus ca argila poate fi folosita in scopuri terapeutice daca unda ei statica are 8 metri sau chiar mai mult. Calitatea argilei poate fi masurata aproximativ cu ajutorul unui pendul. Luati pendulul in mina (agatati de ata o greutate – un inel, o piulita), asezati-l pe stratul de argila. Pendulul trebuie sa arate plus (sa se miste de la dreapta la stinga), iara nu minus (sens in care greutatea se va misca de la stinga la dreapta). Dupa aceea, incet si cu atentie indepartati-va de stratul de argila la o distanta de 8 metri, continuind sa urmariti pendulul. Daca greutatea continua sa se miste indicind plus se poate spune ca argila gasita este puternica din punct de vedere energetic, are calitati terapeutice.
Pentru tratament cea mai buna este argila din care dupa ce a fost inmuiata in apa se poate face un inel care nu se rupe sau se crapa dupa ce s-a uscat. Cel mai bine este sa folositi argila din localitatea in care traiti.
Sub ce forme se foloseste argila
Argila se foloseste sub forma de alifie, pasta, comprese, cataplasme, fretionari, balsamuri in care se adauga miere, otet, ierburi aromatice, dar si sub forma de bai terapeutice sau dizolvata in apa pentru clisme.
In cazul afectiunilor cronice se folosesc compresele calde, iar in cazul abceselor si al supuratiilor – cele reci. Terapia cu argila calda este contraindicata in hemoragii, in circulatia proasta a singelui, in tumori, tuberculoza, de asemenea in timpul menstruatiei. Atunci cind este folosita calda, argila nu trebuie fiarta si nici adaugata peste ea apa clocotita, pentru ca in acest fel isi poate pierde proprietatile terapeutice, ci trebuie doar incalzita la 40-60 de grade la baie de aburi.
Tratamentul trebuie sa cuprinda de obicei intre 12 si 15 proceduri. Daca afectiunile persista, tratamentul poate fi repetat peste cinci-sase luni.
Folosirea externa a argilei
Se pune pe un tifon o lipie din argila groasa de 1-2 centimetri putin mai mare decit partea bolnava. Argila poate fi rece sau calda. Argila calda se aplica pe ficat, plamini, vezica biliara si articulatii. In cazul bolilor de inima sau al contuziilor se pun comprese cu apa in care s-a dizolvat argila. Si lipiile, si compresele trebuie acoperite cu o pinza groasa pentru a mentine caldura.
Abcesele care supureaza sint tratate tot cu ajutorul compreselor, care trebuie schimbate la fiecare 30-60 de minute. Pe stomac, ficat si picioare compresele se pun pentru doua-trei ore pentru a trezi o reactie puternica.
Pentru compresele de durata se poate folosi si argila pudra. Aceasta este indicata a se utiliza in locul pudrei pentru copii in diversele afectiuni ale pielii, in psoriazis.
Argila este recomandata si pentru mastile cosmetice. Femeile care vor sa aiba un ten moale si fin trebuie sa stie ca o masca mai buna decit cea cu argila nu s-a inventat. Argila se amesteca cu suc de castravete si apa in cantitati egale, se obtine astfel o pasta care se intinde pe fata pentru 10-30 de minute, dupa care se spala. Aceasta masca se aplica o data pe saptamina. In cazul tenului cu cosuri argila pudra se amesteca cu ulei de masline.
In cazul afectiunilor intestinului, in colite, in bolile ginecologice pentru spalaturi si clisme se pun trei-patru linguri de argila intr-un litru de apa, inainte de folosire se incalzeste la temperatura corpului.
Foarte indicate sint si baile in care se adauga argila (o data, de doua ori pe saptamina cite 15-30 de minute). Pentru aceasta aveti nevoie de multa argila, astfel incit apa calda pentru baie (37-39 de grade) sa devina tulbure. O asemenea baie purifica organismul. In timpul baii va puteti unge cu argila si fata, si parul – este o terapie extraordinara pentru piele.
Cum se foloseste in Germania
In Germania se fac bai cu argila dupa o metoda deosebita. Astfel, se adauga argila in apa din baie pina capata o consistenta asemanatoare smintinii, temperatura trebuie sa fie cu aproximativ 10 grade mai scazuta decit temperatura corpului (adica 25-27 de grade). Intrati in apa pina la partea inferioara a coapselor (partea superioara a corpului trebuie sa ramina acoperita). Durata acestei proceduri este de 15-45 de minute. In ciuda temperaturii destul de scazute a apei, peste citeva minute apare o senzatie de caldura placuta, straturile de argila apropiate de corp se incalzesc repede. In primele patru minute de la inceputul procedurii ritmul pulsului creste (in medie de la 78 la 112 batai de minut), apoi scade (pina la 80-85 de batai pe minut), iar dupa baie revine la normal.
Folosirea interna a argilei
Pentru uz intern este indicata numai argila grasa. Daca in ea mai exista si urme de nisip trebuie trecuta printr-un tifon. Se bea argila cu apa cu 30 de minute inainte de masa (200 de grame din aceasta solutie trebuie sa contina o lingurita de argila si 200 de grame de apa, iar pentru copiii mai mici de 12 ani – o jumatate de lingurita de argila).
In cazul epidemiilor infectioase apa cu argila trebuie folosita zilnic. Pentru o actiune de durata asupra intestinului, argila poate fi inghitita (in bucati de marimea unui bob de porumb). In tulburarile mai usoare ale tractului digestiv este suficient daca luati dimineata si seara pe stomacul gol cite o bucata de argila de marimea unei bomboane, iar in cazul unor afectiuni mai serioase – o data sau de mai multe ori pe zi luati cite 50-100 de grame de argila. Dupa un tratament de 12-15 zile trebuie sa faceti pauza o saptamina. atunci cind argila este respinsa de organism (mai ales la copii), aceasta poate fi indulcita cu zahar pina cind organismul se obisnuieste cu ea.
Ce boli interne pot fi tratate cu ajutorul argilei
Argila este recomandata in ulcerul stomacal sau duodenal, in parazitoza intestinului, colibacterioza, crampe, convulsii, epilepsie, paralizie, astm, laringita, bronsita, migrena, gusa, chelie, diverse eczeme, seboree, dermatita, in durerile reumatice, otita, sinuzita, hepatita, conjunctivita, prostata, cistita, ciroza, podagra, icter, alcoolism, dureri menstruale, deficit de vitamina C, balonari. Terapia cu argila este recomandata de asemenea in caz de nevroza, depresie, lumbago, artrita, calculi renali. Specialistii in domeniul terapiei cu ajutorul argilei afirma ca nu exista contraindicatii in folosirea acestui extraordinar medicament natural.
Citeva recomandari in terapia cu argila
Abcese, furuncule la toate afectiunile: argila sub forma de lipie se pune pe partea inflamata a corpului pentru o ora, de patru-sase ori pe zi.
Abcese in cavitatea bucala: lipia se aplica pe fata, iar argila inmuiata poate fi pusa si pe locul afectat. Lipiile se schimba la fiecare doua ore.
In cazul convulsiilor, crampelor, epilepsiei, paraliziei, lipiile de argila se pun in partea inferioara a spinarii, in partea de jos a stomacului.
Anghina, laringita: in aceste afectiuni este indicata gargara cu argila dizolvata in apa, dar si compresele sub forma de lipie.
In durerile de dinti sau gingii argila se amesteca cu pasta de dinti.
Astm bronsic: argila sub forma de lipii calde se pune pe spinare si pe piept de doua-patru ori pe zi.
Arsuri: pe locul arsurii se pun lipii din argila care se schimba la fiecare doua ore, pina cind se formeaza un nou strat de piele. Dupa aceea, pentru doua ore, de trei-patru ori pe zi se pun comprese pe locul arsurii.
Afectiuni ale inimii: la inceput se pun comprese cu argila, iar dupa aceea se pun lipii cite una-trei ore. Asemenea tratament trebuie facut de citeva ori pe zi.
Ivan Iotov recomanda urmatoarele comprese cu argila: in caz de raceala compresele se pun la radacina nasului, in anghina – pe git, in bronsita sau astm – pe spinare sau pe piept. In inflamarea prostatei si in radiculita compresele se pun in regiunea lombara (in acest caz puteti sa va coaseti un saculet din tifon pe care il umpleti cu argila). In durerile de dinti este bine sa va spalati pe dinti cu apa cu sare si argila, iar pe gingiile inflamate trebuie sa va puneti cite o bucata de argila.
Terapia cu argila poate fi insotita de tratamente cu fructe si sucuri, de reflexoterapie, dietoterapie, masaj, de bai de soare sau in apa marii, care actioneaza asupra circulatiei sangvine. In cazul crizelor care apar in timpul tratamentului cu argila, terapia nu se intrerupe pentru ca aceste crize sint doar semnalul care arata ca organismul se curata de substantele toxice.

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Sam 10 Noi - 1:08

Crenoterapia (Terapia cu ape minerale)
Apele minerale si proprietatile lor terapeutice
Izvoarele de ape minerale sint extrem de cautate pretutindeni. Trecind prin straturile succesive cu continut variat de diverse substante, apa spala si dizolva anumite minerale si saruri solubile. In plus, apele minerale pot sa contina anumite substante organice si bioactive sau gaze dizolvate. Din aceste motive, apele minerale sint utile in cure interne sau externe. De aceste cure cu ape minerale beneficiaza cei cu afectiuni ale aparatului locomotor sau ale cailor respiratorii, bolnavii de reumatism sau cei care necesita cure de recuperare dupa traumatisme sau interventii chirurgicale.
Apele minerale pot actiona impotriva carentei de saruri minerale, in ele existand mari depozite de calciu, magneziu, si chiar fluor. De asemenea contin si oligoelemente care sunt foarte bine asimilate de organism, asemeni sulfatillor ce le confera virtuti diuretice si laxative.
Apele minerale folosite in cure interne vindeca sau amelioreaza boli digestive, normalizeaza functiile gastrointestinale, actioneaza in procesele inflamatorii ale aparatului uro-genital. Apele carbogazoase sint un stimulent, imbunatatind peristaltismul stomacului si intestinului, maresc sau scad, dupa caz, aciditatea gastrica, stimuleaza circulatia la nivelul stomacului si al ficatului. O alta functie de maxima importanta a apelor minerale este lichidarea foamei de oxigen la nivelul tesuturilor, ameliorind rezistenta organismului la boli.

Alte utilizari ale apelor minerale
Cosmeticienii s-au straduit sa asigure hidratarea, hranirea si mineralizarea corespunzatoare a pielii si, pe aceasta cale, a intregului organism. Desigur, metoda clasica o reprezinta baile, mastile si compresele cu apa minerala. Pe linga acestea, au fost inventate sprayuri cu apa minerala, care se pulverizeaza pe fata, pe miini si git. Procedeul este salvator in zilele toride, caci hidrateaza masiv pielea, exact in zonele cele mai expuse la intemperii.
Un alt procedeu, la fel de simplu si eficient, este stergerea fetei si a gitului cu cubulete de gheata, obtinute prin congelarea apei minerale. Gheata mareste tonusul pielii si accelereaza circulatia capi-lara la nivelul ei, iar apa minerala topita din cubuletele de gheata hidrateaza pielea.
Romania are o treime din izvoarele termale si minerale din Europa. Efectul vindecator al acestor izvoare a fost dovedit stiintific si acest lucru face ca multe statiuni balneoclimaterice sa fie recunoscute pe plan international.
Indicatii terapeutice
boli ale aparatului locomotor si ale sistemului
nervos periferic, sechele dupa traumatisme ale
aparatului locomotor;
afectiuni ale aparatului respirator
afectiuni ginecologice cronice
diabet zaharat incipient
intoxicatii cu metale grele
boli digestive
afectiuni ale ochilor
sindrom supraponderal.
Contraindicatii
Persoanelor ce tin un regim stric in privinta sarii nu le este indicata cura cu ape minerale, Acestea fiind bogate in sodiu sunt contraindicate in caz de hipertensiune arteriala si femeilor ce sufera de retentie de apa. In schimb este indicata intr-o mica masura vara, dupa un efort fizic mare, caci compenseaza pierderile de apa prin transpiratie.
In continuare, este un referat cu titlul:
Apele minerale din romania
http://www.e-referate.ro/referate/Apele_minerale_din_romania2005-03-18.html
Apele minerale sunt apele ce au un continut variabil de saruri, gaze, substante minerale, elemente radioactive, care le confera proprietati terapeutice. În trecut, denumirea de apa minerala se atribuia tuturor apelor subterane sau superficiale care puteau fi utilizate în scopuri terapeutice. În ultimii ani, apelor minerale destinate scopurilor terapeutice li s-a dat denumirea de ape curative.

În tara noastra exista numeroase izvoare de ape minerale în jurul carora au fost amenajate importante statiuni. Apele minerale constituie factorii naturali de baza în tratamentul bolilor indicate. Apele minerale sunt sarate-iodurate-bromurate, sarate-sufluroase si izvoare de cura interna cu apa slaba mineralizata sulfuroasa, bicarbonata, sulfatata, calcinata sodica, magneziana. Apele doro-sodice iodurate bromurate cu degajari de gaze (hidrocarburi usoare printre care predomina metanul) sunt ape de adâncime cu concentratie mare, exploatate prin sonde.


1.Surse de ape minerale si importanta lor


Govora este una din cele mai bogate statiuni în ape iodurate si bromurate din Europa. Moret o citeaza a doua în Europa, dupa Pechelepronne din Alsacia cu 562 mg la mie de brom si 42 mg la mie iod.

Apele din Govora contin pâna la 38,3 mg la mie brom si iod pâna la 41,8 mg la mie. Atât iodul cât si bromul sunt de origine organica, rezultate din putrezirea micilor alge. Calciul si magneziul pe care aceste ape îl contin în cantitate destul de mare si anume: calciul 15-3,3 la mie si magneziu 0,77-1,05g la mie se datoreaza nisipurilor si gresiilor. Caracteristica apelor de zacamânt este, de asemenea, prezenta amoniului. Aceste ape nu contin hidrogen sulfurat, sunt ape captate în sonde, la adâncimi de la 90-1860 m. Fiecare debiteaza între 40-160 m3 de apa în 24 de ore. Apele clorurate-iodurate-bromurate din sonde sunt ape vechi, fosile, formând pânze-pungi si stau straturi permeabile în nisipuri.

Apele izvorului de cura interna slab mineralizate sunt caracterizate printr-o concentratie mica de hidrogen sulfurat si clor, dar bogate în bicarbonati. Ele apar din depozitele sarmatiene destul de abundente pe valea Hintel, care sunt formate spre baza din marne negricioase, urmate apoi de bancuri de nisip, cu pachete de marne si intercalatii de gresii. De aceste depozite sunt deci legate apele sulfuroase slab mineralizate precum si pânza de apa dulce.



Un alt zacamânt de ape minerale este Borsa ce contine izvoare cu ape minerale carbogazoase, sau continând fier, calciu, magneziu, recomandate în tratamentul bolilor cronice ale tubului digestiv si în tratamentul bolilor renale, a nevrozelor astenice si a tulburarilor respiratorii.

Oras situat în nord-estul României (Judetul Harghita), în depresiunea intramontana cu acelasi nume din Carpatii Orientali, Borsec este înconjurata de Muntii Bistritei, Muntii Calimani, Muntii Giurgeu si Muntii Ceahlau, altitudine 900 m.

O veche statiune (cunoscuta din 1804), deschisa tot timpul anului, cu numeroase izvoare de ape minerale carbo-gazoase, sau continând calciu, magneziu. Aceste ape sunt cunoscute pentru efectul lor benefic înca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Efectele terapeutice ale acestor izvoare de ape minerale au fost recunoscute pe plan international. Statiunea Borsec este recomandata în tratamentul bolilor cardiovasculare (insuficienta mitrala compensatorie si insuficienta cardiaca, hipertensiune, varice), al bolilor endocrine (hipertiroidie, boala Basedow, starea de prepubertate la copii supraponderali), dischinezie biliara, boli digestive (gastrita cronica hipoacida, constipatie cronica, colita cronica nespecifica), colicistita cronica necalcaroasa, tulburari renale si ale aparatului urinar, nevroza astenica, boli dermatologice, metabolice si de nutritie, etc.

Având în vedere gustul placut acidulat, care-si pastreaza calitatile terapeutice, apa minerala Borsec este îmbuteliata de APEMIN Borsec. Zacamântul mineral Borsec are o apa bicarbonata, calcica, magneziena, cu o mineralizatie totala de 6873 mg/l, precum si cu un continut foarte redus de fier. Apele minerale carbogazoase sunt acumulate în calcarele cristaline-dolomitice prinse între sisturile cristaline care predomina în zona. Prin fisurile si golurile carstice ale calcarelor, apele subterane au o circulatie turbulenta, ceea ce favorizeaza solubilitatea mai accentuata a bicarbonatilor. Continutul în CO2 este obtinut de apele subterane pe tot parcursul circulatiei lor.

Dezvoltarea deosebita a industriei de îmbuteliere a Borsecului se datoreaza, în primul rând, cererii consumatorilor, care apreciaza gustul placut al apei, lipsei de precipitare în buteliile în care o transporta, precum si marea ei stabilitate chimica ce o recomanda printre apele de prim rang din Europa.

Borsec - apa minerala de calitate ideala, premiata în 1873 la Târgul international de la Viena cu medalia de aur împreuna cu titlul onorific "Regina Apelor Minerale", medalia de argint si diploma de onoare la expozitiile organizate în 1876 la Berlin si respectiv, Trieste, diploma de onoare a Expozitiei de la Paris (1878).

Produs si îmbuteliat în România de catre Romaqua Group S.A. Borsec, Fabrica Regina Apelor Minerale - Borsec.

Localitate situata în partea central-estica a României (Judetul Harghita), pe râul Olt, în partea sudica extrema a Depresiunii Ciucului, altitudine 656m, 32 km sud de Miercurea Ciuc (resedinta Judetului Harghita), BaileTusnad este o cunoscuta statiune din România. Depresiunea este delimitata de Muntii Harghitei în partea de nord-vest si de Masivul Ciumatu Mare în sud-est- munti vulcanici. Cheile Tusnad-Malnas ale Oltului, aerul puternic ozonat, linistea, confortul si tratamentul cu ape minerale au facut din Baile Tusnad o statiune minunata si un loc ideal de petrecere a vacantei în orice anotimp.

Statiune cu sezon permanent, cu numeroase izvoare de ape minerale (cunoscute înca de la începutul secolului al XIX-lea, dar inaugurata abia în anul 1860). Statiunea este recomandata pentru tratamentul bolilor sistemului nervos central (nevroza astenica, stari astenice secundare, stres fizic si intelectual), al bolilor cardiovasculare (infarct miocardic, hipertensiune, arteriopatie periferica, stari postflebite, varice), al bolilor sistemului urinar (litiasa renala, inflamatii) si al unor boli înrudite (boli digestive, endocrine, ginecologice etc.).

Apa minerala este bicarbonatata, calcica, magneziana, clorosodica, potasica, feruginoasa si apa mezotermala, având o mineralizatie totala de 2.5 g/l, din care gazul CO2 detine 1.14 g/l. Apa minerala carbogazoasa de Tusnad are un gust placut, dulceag si o cantitate ridicata de CO2 (provenita, în principal, din reimpregnarea în exces a apei deferizate si filtrate, în timpul îmbutelierii). Dioxidul de carbon necesar completarii celui existent în apa este obtinut din acelasi zacamânt hidromineral, deoarece sonda în exploatare produce pe lânga apa destinata îmbutelierii si o importanta cantitate de CO2 liber ( de circa 45 tone/an ).



Zacamântul Casin

În secolul trecut zacamântul Casin avea doua izvoare cu ape minerale - Repat si Salutaris - situate pe cei doi afluenti de stânga, Repat si Borviz, ai pârâului Casin. Apele ambelor izvoare erau îmbuteliate: apa minerala medicinala la izvorul Repat si apa de masa, la izvorul Salutaris.

Exploatarea apei minerale de la Casin a început în anul 1888 fiind comercializata în tara, dar ajungând si peste hotare (Viena, Berlin, etc ). În prezent, unitatea de îmbuteliere - situata pe afluentul Borviz si vaii Casinului are o capacitate de productie modesta de circa 500 mii l/an, din cauza debitului mic al sursei exploatate. Apa minerala este bicarbonatata (având un continut mare de bicarbonati, în medie 3441.0 mg/l), slab clorurata, calcica, magneziana, sodica, feruginoasa si carbogazoasa, cu mineralizatie totala de 7211.9 mg/l, din care CO2 retine 2270.0 mg/l.

În centrul României, în judetul omonim, asezat în depresiunea Brasovului, la poalele vestice ale muntilor Vrancei, la o altitudine ce variaza între 550 si 600 m, la 31 km est fata de municipiul Sfântu Gheorghe, se afla orasul Covasna.

Numeroase izvoare (în jur de 1.000) cu apa minerala carbogazoasa, bicarbonata alcalina sau continând diversi compusi ai fierului, iodului, bromului sau clorului sunt recomandate în tratamentul bolilor cardiovasculare (infarctul miocardic, cardiopatie ischemica, insuficienta aortica, hipertensiune arteriala, refacere dupa flebita superficiala sau profunda, valvulopatii operate), disfunctii hepatobiliare (disfunctii ale bilei, colecistite cronice fara calculi, refaceri dupa operatii la ficat, pancreatita cronica), boli digestive (gastrite cronice hiperacide, ulcere cronice gastrice sau duodenale) si boli asociate (obezitate cu complicatii cardiovasculare, nevroze respiratorii, nevroze astenice, etc.).

Covasna este un important centru pentru îmbutelierea apelor minerale. Zacamântul mineral Covasna este, pe de o parte complicat ca structura, iar pe de alta parte, renumit prin varietatea de tipuri hidrochimice de ape carbogazoase. Apele minerale acumulate în nisipurile cuaternare sunt bicarbonatate, calcice, magneziene, usor clorosodice având o concentratie în saruri mai mare de 1.5 g/l. Continutul în CO2 din aceste ape minerale variaza între 1.0 si 2.5 g/l.

Unitatea de îmbuteliere Covasna valorifica o apa cu mineralizatie totala de 8.5 g/l, din care gazului CO2 îi revine 1.7 g/l. Debitul pompat este de 0.15 l/s. Acest debit îi asigura unitatii de îmbuteliere o productie de circa 1.14 mil. litri/an apa minerala carbogazoasa.

Zacamântul hidromineral Slanic-Moldova, pe baza caruia a luat fiinta si s-a dezvoltat statiunea contine ape medicinale de tip clorurat, carbonat, bicarbonatat, sodic, slab sulfuros, hipertonic, hipotonic si oligomineral a fost descoperit înca din anul 1801. În 1852 s-au efectuat primele teste chimice, iar în 1877 au aparut primele instalatii balneare. De-a lungul timpului, calitatile apelor minerale descoperite aici au fost confirmate prin medaliile obtinute la expozitiile internationale de la Paris, Viena, Frankfurt/Main etc. Specialistii le-au comparat cu apele minerale de la Karlovy Vary, Vichy, Aix-les-Bains etc.

Botezata "Perla Moldovei", Slanic Moldova asigura tratament pentru tulburari digestive (gastrite cronice hipo- si hiperacide, ulcere gastrice si duodenale, la un interval de cel putin 3 ani de la faza dureroasa, afectiuni stomacale postchirurgicale, colite cronice atipice, colon inflamabil, constipatie cronica), boli hepatobiliare (dischinezie biliara, colicistita cronica cu sau fara calculi, stari postoperatorii în boli ale ficatului), boli metabolice si nutritionale (diabet melitus, forme usoare si intermediare, obezitate), boli ale rinichiului si urinare (stari de dupa tratamentul infectiilor urinare, acolo unde nu au existat leziuni sau dereglari renale). Cura externa cu apele minerale de la Slanic Moldova ajuta la tratamentul bolilor reumatismale degenerative si diartritice, al celor cardiovasculare si respiratorii (astma alergica, traheobronsite cronice, rinosinuzite cronice, emfizem pulmonar), tratamentul bolilor endocrine (stari prepubertale la copii hiperreactivi), al bolilor ginecologice ( sindrom ovarian menopauzal) si al altor boli.

Slanic Moldova este si o importanta statie de îmbuteliere a apei minerale. Cele doua izvoare ce asigura îmbutelierea a 400-500 mii litri/an au fost captate prin clopote de material inoxidabil, ancorate în betoane si acoperite apoi cu argila stabilizata. Apa minerala preluata prin aceste clopote este deversata în cuve de unde este trimisa la consum (cura interna si îmbuteliere).

Statiunea Calimanesti- Caciulata este indicata în tratamentul bolilor digestive (gastrita cronica cu hipoaciditate, constipatie cronica, colita cronica), al bolilor hepatobiliare (dischinezie biliara, colicistita cronica care prezinta sau nu calculi, hepatita cronica, pancreatita cronica, starii postoperatorii în bolile ficatului), boli ale sistemului renal si urinar (litiasa la rinichi, pielonefrita cronica termal = 41°C si infectii urinare), tulburari metabolice si nutritionale (diabet melitus, stari hiperuremice, obezitate), în afectiuni respiratorii (bronsita, traheobronsita cronica), în boli ale sistemului nervos periferic (pareza, sechele ale poliomielitei), stari reumatismale (spondiloza, artroza, poliartroza, tendinita), stari post-traumatismale (dupa entorse, luxatii si fracturi), boli ginecologice (sindrom ovarian cauzat de menopauza), boli O.R.L. (rinosinuzita cronica, laringita cronica alergica etc.), boli dermatologice, cardiovasculare si de alta natura.

Factorii de cura naturala sunt reprezentati de clima protectoare si izvoarele (descoperite în 1827) de ape minerale sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu, magneziu, slab bicarbonatate, în principal hipotonice, cu concentratie, compozitie chimica si temperatura variabile (mineralizare între 0.5 si 11.5 gr/l; atermale, mezotermale 41°C si hipertermale 49.5°C) si cu un continut de hidrogen sulfurat (H2S) de 7.5 mg/l.

Totodata Calimanesti- Caciulata este si un important centru de îmbuteliere a apei minerale.Cantitatea de apa îmbuteliata este între 500-600 l/zi.

Este de mentionat un aspect specific al apei de Caciulata: compozitia ei chimica prezinta pe o perioada de 100 de ani, adica de la captarea sursei si pâna în prezent, un echilibru constant în cloruri, carbonatii si sulfatii de sodiu, de litiu, de potasiu si de magneziu. Un alt parametru interesant este acela ca indicele de refractie al apei minerale este apropiat de cel al apei distilate.



Zacamântul Herculane

Cea mai veche statiune balneara din România, datând din vremea romanilor, când purta numele de "La apele sacre ale lui Hercule" (atestata documentar ca statiune în anul 153 a. Hr.) este cunoscuta pentru efectele terapeutice ale apelor sale termale, sulfuroase, cu sodiu, calciu, magneziu, oligotermale, usor radioactive, bune atât pentru cura interna cât si externa. Date fiind temperatura ridicata a acestor ape minerale (38-60°C) cât si gradul lor variat de mineralizare (3166-7426 mg/l), acestea au un efect fiziologic complex si o valoare terapeutica fara egal.

Începând cu 1948, Herculane a cunoscut o dezvoltare sustinuta, devenind o statiune de rang national, cu regim permanent, recomandata pentru tratamentul durerilor reumatismale degenerative (artroza, poliartroza, spondiloza etc.), al bolilor inflamatorii (spondilita) si diartrozelor (tendonita, tendomiosita, periartrita scapulohumerala), al bolilor sistemului nervos periferic (pareze, paralizii), precum si pentru tratamentul unor boli asociate (ginecologice, respiratorii, ORL, dermatologice, obezitate etc.).

Contraindicatii: TBC, boli al ficatului si rinichilor, boli cardiace decompensate, hipertensiune arteriala peste 180 mm HG, Parkinson, ulcer în faza acuta, neoplasme, boli psihice si toxicomanii.

Moneasa este o comuna din vestul României (Judetul Arad), situata pe râul Moneasa, la poalele Masivului Codru-Moma, altitudine 290 m, la 110 km nord-est de Municipiul Arad.

Izvoarele de ape minerale bicarbonatate, continând calciu, magneziu, sodiu, cele oligominerale, mezotermale (24-32°C) sunt recomandate pentru tratamentul bolilor reumatismale degenerative (forme simple de spondiloza cervicala, lombara si dorsala), diartroze (periartrita scapulohumerala), al bolilor sistemului nervos periferic si central (pareza usoara recenta, în curs de recuperare dupa un tratament specific, sechele ale poliomielitei, anumite forme de semipareza si parapareza, urmând sfatul medicului), al bolilor ginecologice (dereglari genitale minore datorate unei nervozitati extreme), al bolilor metabolice si de nutritie (diabet mellitus, obezitate) etc. Instalatii pentru bai calde în cada cu ape minerale, pentru electroterapie, hidroterapie si kinetoterapie, bazine în aer liber pentru bai reci cu ape minerale , zone de plaja.



Zacamîntul Lacu Sarat contine importante rezerve de namol sapropelic si apa minerala hipertonica continând compusi ai sulfului, clorului, sodiului, magneziului, bromului (mineralizare 70-84 g/l), folosite pentru tratamentul bolilor reumatismale degenerative, inflamatorii (spondiloze cervicale, dorsale sau lombare, artroze, poliartroze, tendonite, tendimiozite, periartrite scapulohumerale), boli ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica), dermatologice (psoriasis, ichthyosis, dermatita keratotic, neurodermatite, etc.), endocrine (benigne, hipotiroidism,hipoovarianism pubertal), afectiuni ale sistemului nervos periferic (pareze usoare, neurite, sciatica si sechele dupa poliomelita), a starilor post-traumatice (dupa operatii pe muschi, tendoane si articulatii, dupa luxatii si fracturi), respiratorii (bronsite cronice, traheolaringite, laringite) si alte boli.

Statiunea ofera si facilitati pentru bai calde în ape minerale în cazi, aplicari de namol cald, aerohelioterapie si aplicari de namol rece urmate de bai în lac, instalatii pentru electro- si hidroterapie, gimnastica, piscina pentru kinetoterapie.



Amara este o comuna în SE României (judetul Ialomita), situata în estul Câmpiei Române (în Câmpia Baraganului), pe malul lacului Amara. Apa lacului Amara (156 ha), sarata, continând sulfati, magneziu, bicarbonati si în cantitati mai mici bromuri, dar în special namol sapropelic cu proprietati terapeutice au dus la dezvoltarea statiunii începând cu 1900.

Statiunea este recomandata în tratamentul bolilor reumatismale degenerative (spondiloza, artroza, poliartroza) si a bolilor reumatismale inflamatorii (reumatismul articular), bolilor ginecologice (metrosalpingita cronica, insuficienta ovariana, sterilitate secundara) si a disfunctiilor asociate (dermatologice, endocrine). Statiunea dispune de facilitati pentru bai calde în cazi si piscine cu apa din lac, bai calde cu namol si aplicari de namol, plaja pe malul lacului si aplicari de namol rece, bai în lac.



Zacamântul Biborteni furnizeaza comertului apa minerala de Biborteni. În prezent la cele doua unitati de îmbuteliere (Biborteni ? si ?? ) se îmbuteliaza zilnic 198 mii litri de apa minerala de tip bicarbonatat, calcic, magnezian, feruginos si carbogazos. Bicarbonatii au o participare în jur de 2000 mg/l, iar gazul CO2 în jurul aceleiasi valori ( 2000 mg/l). Datorita unui continut de ioni Fe++ de pâna la 5-7 mg/l, apa minerala este în prealabil deferizata.



Sângeorz-Bai este statiunea care ofera spre consum apa Hebe. Apele minerale îmbuteliate în prezent sunt de tip bicarbonatat, clorurat, sodic, calcic, magnezian, slab bromurate si carbogazoase, având o mineralizatie totala de 8539.9 mg/l, din care gazul CO2 reprezinta 1108.8 mg/l. Aceste ape sunt exploatate de la intervalul cuprins între 135 si 150 metri adâncime. Izvorul are un debit de un litru pe secunda si asigura îmbutelierea a 3 milioane/an.



Statiunea Zizin se afla asezata pe bordura sud-estica a bazinului Prejmer - Sf. Gheorghe. Izvorul având un debit de 0.17 l/s (10 mii l/zi) alimenteza unitatea de îmbuteliere care produce 5600 mii l/an. Aceasta unitate prepara totodata si un sortiment de bauturi racoritoare pe baza de apa minerala. Apa minerala destinata consumului este de tip bicarbonatat, clorosodic si carbogazoasa, cu o mineralizatie de 2733.5 mg/l.

Importanta :

Apele minerale sunt valorificate în industria de bauturi racoritoare. Unele ape minerale au devenit, în ultimii ani, datorita compozitiei chimice si continutului în CO2, "materie prima" de baza la prepararea unor sorturi de bauturi racoritoare. Principala concluzie la care au ajuns experimentatorii consta în aceea ca aroma bauturii racoritoare este scoasa în evidenta, în mod surprinzator, de catre apa minerala, chiar în conditia de numai 2% zahar în produsul finit, fata de 9-12% cât se utilizeaza la bauturile racoritoare obisnuite. Debutând modest la Zizin, producerea de bauturi racoritoare si dietetice pe baza de apa minerala s-a extins la scara larga, devenind o preocupare de interes pentru diferitele unitati de îmbuteliere, ca: Borsec, Vâlcele, Poiana Vinului, Poiana Cosnei, etc.

2. Originea apelor minerale.

De-a lungul anilor au existat numeroase ipoteze, privind originea apelor minerale, dar numai doua teorii au fost acceptate: originea vadoasa sau meteoritica si originea magmatica sau juvenila.

Conform conceptului originii vadoase, apa minerala ar rezulta din apele superficiale meteoritice infiltrate în sol si dirijate în circuit subteran de reteaua accidentelor tectonice, unde, sub imperiul gravitatiei, sunt obligate sa patrunda adesea în scoarta terestra la adâncimi mari. Pe tot parcursul lor, apele minerale spala rocile strabatute, achizitionând, prin dizolvare, saruri minerale si gaze libere aflate în zonele adânci ale apei (de exemplu CO2).

Desi mai atractiv, conceptul originii magmatice sau juvenile a apelor minerale, conform careia apa minerala ar proveni din zonele foarte adânci ale scoartei terestre si din cele ale mantalei superioare, îsi pierde treptat sustinatorii. Ar fi vorba de apa provenita prin deshidratarea magmei sau o apa de sinteza chimica pe baza gazelor care însotesc magma. Sustinatorii acestui concept pleaca de la considerentul ca magmele contin mai multa apa decât rocile cristalizate din care provin.

Între cele doua concepte s-a gasit o solutie mediatoare, conform careia majoritatea apelor minerale au origine vadoasa si ca se pot încorpora în unele zone adânci ale scoartei terestre cantitati de elemente de origine juvenila.


3. Tipuri de ape minerale


Apele minerale din România prezinta o mare varietate hidrochimica. Se desprind trei tipuri predominante de ape minerale: sarate, sulfuroase-sulfate si carbogazoase, în cadrul lor aparând, în functie de natura rocilor levigate local, unele caractere hidrochimice secundare (fier, arsen, potasiu, calciu, magneziu, clor, etc.)

Apele minerale carbogazoase

Întreaga suita de zacaminte hidrominerale din bazinele Oasului, Ciucului, Baraoltului si Bârsei - cum ar fi cele de la Negresti-Certeze, Bixad, Sâncraieni, Biborteni - sunt acumulate în depozite sedimentare recente. O parte din restul zacamintelor cunoscute, cum ar fi cele de la Poiana Negrii, Poiana Cosnei, Poiana Vinului, Slanic-Moldova, Casin, Covasna, Malnas, Poian si Vîlcele au ape acumulate în formatiuni stâncoase ale flisului carpatic, iar o alta parte cum ar fi cele de la Borsec si Bilbor au ape acumulate în calcare cristaline carstificate.

Zacamintele cu ape minerale carbogazoase aflate în Câmpia de Vest, sunt cantonate în formatiuni sedimentare relativ recente care au umplut, la finele Pliocenului si în Cuaternar, extremitatea estica a depresiunii Panonice, extinsa pe teritoriul României.

Exploatarea zacamintelor enumerate se face în acord cu modul de acumulare, cu adâncimea la care se gasesc si cu tipul de manifestari la zi ale apelor minerale carbogazoase. Lucrarile de captare sunt adaptate pentru adâncimile mici ale surselor (clopote de captare, drenuri, puturi si galerii de coasta) sau pentru adîncimi mai mari (lucrari adecvate de foraj). Când zacamântul este asociat rocilor stâncoase si se manifesta la zi prin izvoare, exploatarea lui se face prin captarea la suprafata a surselor (Borsec, Poiana Cosnei, Poiana Vinului, Slanic-Moldova, Casin, Caciulata) sau prin executarea unor puturi putin adânci, de câtiva metri (Sarul Dornei, Covasna si Boholt).

Apele minerale îmbuteliate în România pot fi denumite si ape gazoase deoarece contin importante cantitati de gaze, reprezentate în speciale de dioxid de carbon. Caracterul lor cabogazos îl obtin prin încorporarea dioxidului de carbon întâlnit în calea lor de circulatie subterana. Interceptia CO2 poate avea loc la adâncimi diferite, dar întotdeauna în lungul accidentelor tectonice care îi înlesnesc miscarea ascensionala si difuzia laterala pâna la distante de zeci de kilometri. Caracterul chimic al apelor de circulatie este determinat de natura si compozitia rocilor levigate de acestea, atât în miscarea lor descendenta cât si în cea ascensionala. În acest mod iau nastere apele minerale cu compozitii chimice specifice si uneori complexe, ca: acid-carbonice (arsenicale, ferugioase), cloruro-sodice, bicarbonatate calcice, etc.

În cazul unor ape minerale, dioxidul de carbon se gaseste în proportie de 70% din mineralizatia lui totala. În general, concentratia de dioxid de carbon a apelor minerale carbogazoase din România este cuprinsa între: 1100 mg/l - cele de Casin si Covasna - si putin peste 3000 mg/l - cele de la Borsec, Buzias, Vâlcele si Bodoc. Restul apelor minerale au concentratii în CO2 situate între limitele mentionate.



Apele minerale sarate (clorosodice, iodurate, bromurate) au o concentratie puternica si cunosc cea mai mare raspândire pe teritoriul tarii. Unele dintre ele sunt legate genetic de zacamintele de hidrocarburi din exteriorul sau interiorul arcului carpatic, în timp ce altele provin din spalarea masivelor de sare sau a sarurilor reziduale de apele subterane sau superficiale.



Apele minerale sulfuroase si sulfatate au si ele o raspândire relativ mare, fiind asociate genetic formatiunilor gipsifere din Miocenul Carpatilor Orientali, conglomeratelor din flisul carpatic, conglomeratelor de vârsta eocena din Depresiunea Getica si sulfurilor din rocile metamorfozate ale Carpatilor Orientali sau celor din zacamintele de carbuni.



Apele minerale bicarbonatate


Ionul bicarbonic nu depaseste o concentratie de 1 g/l, cu exceptia apelor de la Poiana Cosnei si Cosnita.

Ionul fier variaza între limite foarte largi între 1.5-1.7 mg/l în apele de la Borsec si Slanic-Moldova si 22-24 mg/l în cele de la Poian si Vâlcele, majoritatea apelor având un continut cuprins între 7 si 14 mg/l. Pentru îmbuteliere, fierul sub forma bivalenta prezinta dificultatea ca poate precipita în sticle, daunând calitatii comerciale ale acestor ape. Pentru înlaturarea acestui neajuns sunt prevazute instalatii de deferizare a apei minerale din zacamânt, înainte de a fi îmbuteliata.

Ionul litiu este relativ frecvent, cea mai importanta apa litinifera fiind Perla Casinului (6.6 mg/l), dupa care urmeaza celealte, având continuturi cuprinse între 0.8 si 0.1 mg/l.

Anionul iod este absent în majoritatea apelor, mai ales în cele destinate consumului alimentar. În cantitati mici este prezent în urmatoarele ape minerale: Malnas (3.4 mg/l), Bodoc (1.3 mg/l), Vâlcele si Perla Casinului (0.8 mg/l), Stânceni si Slanic-Moldova (0.6 mg/l), Tinca (0.37 mg/l) si Sarul Dornei (0.1 mg/l).

Apele magneziene sunt numeroase, cea mai mare proportie având-o apa de la Vâlcele (320.2 mg/l), urmata de apele de la Stoiceni (107 mg/l), Sângeorz-Bai (110 mg/l), Borsec si Poian (107 mg/l), Covasna (68 mg/l), Boholt (67.7 mg/l), Vârghis (58.3 mg/l), Biborteni (56.9 mg/l), Bodoc (49.5 mg/l), Casin (48.5 mg/l), Bixad (46.8 mg/l) si Sâncraieni (41.0 mg/l).

Apele plate

Exista un curent de gândire printre specialistii hidrogeologi si hidrochimisti prin care se afirma ca este gresit sa se considere drept ape minerale numai acelea care depasesc un anumit grad de mineralizare si care, neconditionat trebuie sa fie si carbogazoase. Este drept ca apele carbogazoase sunt mai cautate, adaugând la calitatile lor intrinseci si pe acelea de a fi comerciale. Totusi, în consum îsi fac loc si apele plate, unele dintre având calitati terapeutice.


Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Dum 11 Noi - 7:32

Si mergem mai departe cu lectia nr 4.
Hidroterapia
Hidroterapia este acea ramura a medicinei naturiste care se bazeaza pe utilizarea externa a apei, in scop terapeutic sau profilactic.
Principalele cai prin care apa actioneaza asupra organismului uman sunt :
excitatia termica, care depinde exclusiv de temperatura apei
excitatia mecanica, ce este data de presiunea apei asupra corpului
Pielea, fiind bogat vascularizata si cu o retea abundenta de terminatii nervoase, recepteaza impactele termice si mecanice ale bailor hidroterapeutice, prelungind in organism actiunea lor binefacatoare.
Cele mai importante procedee de tratament cu ajutorul apei sunt urmatoarele:

a) compresele
compresele calde
compresele cu aburi
compresele reci
comprese stimulente (comprese Priessnitz)
comprese alternante
b) impachetarile umede.
Dupa dimensiunea regiunii pe care se aplica ele pot fi:
impachetarea inferioara
impachetarea superioara
impachetarea pe trei sferturi
impachetarea trunchiului
In functie de durata se pot clasifica astfel:
de scurta durata (10 - 15 minute)
de durata medie (40 - 50 minute)
de lunga durata (50 - 90 minute)
c) Frictiunile
partiale
complete
cu sare
d) Baile terapeutice
Aceste bai sint proceduri larg raspindite in cadrul tratamentului balnear. Baile pot fi generale sau locale. In baile generale procedura vizeaza intregul corp si pacientul se cufunda (pina la git sau pina la piept) in apa, iar in cele locale se cufunda in apa numai partile afectate (miini, brate, picioare etc.).
Din punctul de vedere al temperaturii apei, baile terapeutice pot fi:
bai reci - sub 20 grade Celsius
bai racoroase - la 20-30 grade Celsius
bai intermediare - 34-37 grade Celsius (numite si la temperatura corpului)
bai calde - la 38-39 grade Celsius
bai fierbinti - la 40 grade Celsius si mai mult.
Compozitia apei pentru baile terapeutice este, de asemenea, variata. Se poate folosi apa dulce (obisnuita), apa minerala, gazeificata (cu bule), aromatizata sau medicinala (cu diferite adaosuri de substante sau plante aromate sau medicinale).
Exista citeva reguli privind baile terapeutice. Spre exemplu, se interzice sa se faca bai dupa mese copioase sau imediat dupa ce s-a luat masa. Baile calde si cele fierbinti, mai cu seama, trebuie sa se incheie cu un dus mai rece. Durata unei bai este de 10-15 minute, iar dupa aceea se impune o scurta odihna de aproximativ 15 minute. Baile terapeutice se fac, totdeauna, numai la recomandarea sau prescriptia medicului. Acesta indica temperatura apei, durata baii, frecventa si numarul total de bai in cadrul unei cure. De asemenea, medicul va hotari si reluarea tratamentului dupa un interval de 6 sau 12 luni, precum si combinarea bailor cu alte proceduri.
Efectele terapeutice ale bailor
Baile reci si cele racoroase au un efect excitant asupra sistemului nervos si stimuleaza eliminarea excesului de temperatura din organism. Asemenea proceduri sint recomandate persoanelor sanatoase si antrenate, cu un organism rezistent si bine calit. Baile cu temperaturi intermediare, cu apa obisnuita (dulce), se recomanda pentru efectul lor reconfortant, iar baile calde au un efect calmant si sint recomandate in insomnii. In raceala este recomandata baia fierbinte, dar numai daca bolnavul nu are febra. Aceasta baie provoaca sudatie, o incalzire generala a organismului si stimuleaza procesele metabolice, cu eliminarea intensa a toxinelor si relaxarea muschilor.
Pentru a obtine efect maxim, in apa din baie se adauga treptat apa fierbinte, crescind temperatura peste 40 grade Celsius. Durata unei asemenea bai este de numai 5-10 minute. In timpul acestor proceduri se recomanda sa se aseze pe capul pacientului un prosop inmuiat in apa rece, iar dupa baie pacientul se sterge bine pe tot corpul, se imbraca in haine uscate si calduroase si se culca sub plapuma.
Bai cu adaos de ulei de pin (sau alte conifere)
Astfel de bai pot fi facute si acasa, adaugind in cada cu apa la 36-38 grade Celsius o cantitate de 3-5 g ulei de pin (brad etc.). Durata obisnuita a acestei bai este de 15-20 minute pentru adulti si 5-10 minute pentru copii. In orice caz, durata acestora nu trebuie sa depaseasca 20-30 minute. In timpul baii se verifica periodic pulsul si starea generala a pacientului. Apa nu trebuie sa treaca de zona inimii (pieptul, umerii si gitul raminind deasupra nivelului acesteia). Asemenea bai se pot pregati si folosind extract (uscat sau lichid) de conifere.
Bai cu diverse saruri
Aceste bai sint folosite in tratarea afectiunilor aparatului locomotor, ale sistemului nervos, ale aparatului cardio-vascular sau ale pielii. Ele sint foarte simplu si usor de pregatit. In cada cu apa mai calda sau mai rece se dizolva 250-500 g sare marina sau sare de bucatarie (se pot folosi si alte tipuri de saruri), cernuta in prealabil sau asezata intr-un saculet de pinza. Baile se fac o data la doua zile, o cura fiind de 12-15 bai.

Alte tipuri de bai curative
Exista numeroase feluri de a pregati baile pentru tratarea diverselor afectiuni. Astfel, se fac bai cu plante medicinale, folosind salvie, musetel, tei, rozmarin, pelin, hamei, nuc, menta, muguri si frunze de plop, scoarta de stejar, soc, tarite sau mustar (faina sau boabe). Fiecare dintre aceste bai are o serie de recomandari si mare parte dintre ele se pot face si acasa (desigur, dupa consultarea medicului specialist).
- Dusurile reci

Sunt o procedura de hidroterapie derivata din clasicele "afuziuni" ale preotului german Sebastian Kneipp, parintele medicinii naturiste, care a redat cu ajutorul apei reci sanatatea multor oameni, intemeind o adevarata scoala de vindecare. Principiul de functionare al acestor dusuri reci este oarecum asemanator celui din homeopatie: o doza de frig mica ne face imuni la afectiunile provocate de "frigul mare" din anotimpul rece.

IMPORTANT: dusurile reci vor fi facute numai de catre persoanele care nu sufera de nici o boala in faza acuta, care nu sunt in convalescenta si nu prezinta o stare de slabiciune fizica accentuata.

Cand si cum se fac dusurile: cel mai bun moment pentru dusul rece este dimineata, la putin timp dupa trezire. Se va folosi de preferinta o apa ceva mai calduta la inceput, care va fi racita gradat (pentru a nu produce socuri cardiovasculare). Dupa dus, trupul trebuie frecat pe toata suprafata cu un stergar de canepa sau cu o lufa, pentru activarea circulatiei, evitand insa sa ne udam pe cap. Urmeaza stergerea cu prosopul uscat si imbracarea cu haine si sosete calduroase. Cel mai bine este sa facem si putina gimnastica usoara, de incalzire, dupa acest procedeu, pentru a ne mari temperatura corporala rapid.
Durata dusurilor reci. In primele zile, dusul rece nu va dura mai mult de un minut, mai ales daca sunteti o persoana friguroasa, care suporta greu temperaturile scazute sau daca nu aveti o constitutie prea robusta. Apoi, durata acestor dusuri se prelungeste pe masura ce organismul se caleste, ajungand la o durata de maximum trei minute.
O cura completa de stimulare a sistemului imunitar presupune sa facem zilnic, dimineata, cate un dus rece, vreme de trei-patru saptamani, dar ne putem crea din acest procedeu si un obicei zilnic, pe toata durata vietii. Efectele dusurilor reci: primul efect, care apare la 5-15 minute dupa ce am facut un dus rece, este o incalzire puternica si extrem de placuta a intregului corp, care se explica printr-o activare a circulatiei sangelui. Apoi vom remarca o inviorare a tonusului psihic, aparitia unei stari de buna dispozitie. Vom sesiza, de asemenea, o acomodare mult mai rapida la variatiile de temperatura si o reducere a sensibilitatii la frig si la curentii de aer. Prin mecanisme inca putin cunoscute, dupa o saptamana de cura externa cu apa rece se remarca deja si o intensificare a activitatii imunitare. Ca atare, sensibilitatea la racelile de tot felul va fi redusa, anumite afectiuni cronicizate vor ceda gradat sub actiunea acestei proceduri si a celorlalti factori terapeutici conjugati.

Precautii: acest procedeu facut in momente nepotrivite, atunci cand suntem infrigurati, cand ne simtim momentam foarte slabiti sau deja bolnavi, ori practicat cu exces de zel (expunerea prea indelungata la apa rece sau omiterea imbracarii in haine calduroase) are efecte inverse celor scontate. Este bine sa retineti faptul ca expunerea la apa rece se va face gradat, asa incat delicatul sistem cardiovascular sa nu fie expus la socuri, care-i vor dauna mai tarziu sau chiar in acel moment.
Contraindicatii ferme la aceasta procedura: bolile cardiovasculare grave (ischemie cardiaca, accident vascular, arteriopatii etc.), infectiile respiratorii, urinare si intestinale in faza acuta, nevralgia, reumatismul in faza acuta.
- Baile fierbinti (hipertermice)
Sunt o procedura destinata, ca sa ne exprimam mai plastic, "pacalirii bolii". Cum? Prin marirea temperaturii corpului cu ajutorul apei fierbinti, mimand un acces de febra. (Atunci cand avem febra - de regula la 38,5ˇC - anumite celule ale sistemului imunitar au un maximum de activitate, microorganismele care produc bronsita, pneumonia, cistita, au o rezistenta foarte scazuta, iar multiplicarea lor este oprita.)
Cand si cui ii sunt indicate baile fierbinti - in primul rand, sunt recomandate persoanelor care dintr-un motiv sau altul au fost nevoite sa se expuna la frig (dar nu pana in faza de degeraturi, cand este indicata intr-o prima faza tot apa rece). De asemenea, sunt foarte eficiente baile fierbinti atunci cand simtiti ca sunteti pe cale sa raciti, avand o senzatie persistenta de frig, de ameteala, dureri in zona spatelui si a membrelor, senzatie neplacuta (ca atunci cand ne-ar zgaria hainele) la nivelul pielii. Cu conditia sa nu fie sub incidenta vreuneia dintre contraindicatiile de mai jos, aceasta metoda poate fi aplicata de oricine, fiind deopotriva indicata constitutiilor mai firave si celor mai robuste. Cu precizarea ca dupa aceasta baie trebuie sa ne odihnim suficient timp si sa nu ne expunem la frig, procedura poate fi aplicata oricand simtim nevoia, in timpul zilei. Cel mai bun moment este insa seara, inainte de culcare, deoarece are si un efect somnifer excelent.

Cum se fac baile fierbinti - inainte de a intra in cada de baie, apa va fi adusa aproape de temperatura normala a corpului (36-37ˇC), asa incat sa ne acomodam rapid. Apoi, prin adaugarea continua de apa fierbinte, se va ajunge la o temperatura de 39-40ˇC, avand grija sa nu fortam, daca simtim o senzatie de ameteala sau disconfort. Vom ramane in apa la aceasta temperatura vreme de 15-20 de minute, dupa care ne vom sterge si ne vom odihni vreme de macar o ora in pat, la caldura, evitand apoi alte 4-5 ore orice contact cu frigul sau cu curentii de aer.
Efectele terapeutice ale bailor fierbinti: marirea temperaturii corpului are drept efect imediat o intensificare a activitatii sistemului imunitar, care va lucra foarte eficient, existand sanse mari sa inabusim in fasa un guturai, o gripa sau o cistita care apar pe fondul unei expuneri indelungate la frig. Daca dusurile reci stimuleaza si mobilizeaza resursele organismului, baile fierbinti ajuta la regenerarea si conservarea acestor resurse, fiind extrem de indicate in momentele in care ne simtim obositi si cu rezistenta scazuta. De asemenea, sunt foarte eficiente in cazul reumatismului, nevralgiilor, starilor de contractura musculara care se agraveaza la frig si curent. Cat de des este bine sa recurgem la baile fierbinti - acest procedeu este extrem de eficient aplicat ocazional, la nevoie, eficienta scazandu-i daca este aplicat prea des. Din acest motiv, baile fierbinti nu vor fi facute zilnic, asemeni dusurilor reci prezentate anterior, ci mai degraba in momente critice (cand simtim iminenta unei raceli sau profilactic, in timpul epidemiilor gripale).

Precautii: atunci cand facem bai fierbinti va fi necesar sa fim foarte atenti ca temperatura apei sa nu depaseasca limita suportabilitatii, care variaza de la om la om. La 39ˇC exista persoane care deja ametesc si au o senzatie de sufocare, in timp ce altii pot urca temperatura la 41ˇC, fara sa simta cel mai mic disconfort. Asadar, bunul-simt este extrem de necesar pentru a ne doza temperatura la aceasta procedura, altfel existand posibilitatea de a aparea efecte extrem de neplacute si chiar nocive.

Contraindicatii ale acestei proceduri: persoanele care sufera de boli cardiovasculare (hipertensiune, aritmie cardiaca, ischemie cardiaca, accident vascular, tromboza etc.) nu vor face bai fierbinti.
Aceeasi interdictie este valabila si in cazul persoanelor la care bolile infectioase, mai ales insotite de accese de febra, s-au instalat deja, precum si cele cu o constitutie foarte sensibila.
Un mic secret: daca la apa de baie fierbinte vom adauga 10-20 de picaturi de ulei volatil de menta sau 30-40 picaturi de ulei de brad (se gasesc in magazinele naturiste), efectul benefic al acestei metode contra bolilor respiratorii se va dubla sau chiar tripla. Contra nevralgiei si reumatismului se vor adauga in apa de baie 20 de picaturi ulei de cimbru si/sau ienupar. In fine, pentru un somn odihnitor si vise placute vom pune in apa de baie 40 de picaturi de ulei volatil de lavanda sau de portocal.

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Adelina la data de Dum 11 Noi - 15:06

Silviule, seara asta voi incepe o cura de bai cu apa fierbinte si sare de bucatarie in care voi baga mana, sa-mi revina la normal, am cumparat si Diclofenac Gel, BComplex , va voi tine la curent cu rezultatele!
Deja prima frectie deja am facut, pastiluta este luata, urmeaza baita!

_________________
Ce-i folosește omului să câstige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? (sf Scriptură Marcu 8, 36)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
Adelina
moderator

Mesaje : 5590
Data de inscriere : 12/08/2012
Varsta : 46

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Dum 11 Noi - 20:47

...Totalmente natural,. Adelina! Razz

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Lun 12 Noi - 22:34

Masajul terapeutic
Inceputurile medicinei "pozitive" chineze se plaseazã acum 8 milenii. Medicii chinezi considerã obiectele si fenomenele în interrelatii nesfarsit de bogate si subtile, considerã întrega fire ca un tot organic. Componentele principale ale lumii sunt aceleasi la fiecare nivel al existentei concrete, iar macrocosmosul se reflectã fidel în microcosmos.

Astfel a fost structuratã o doctrinã a celor 5 elemente: lemnul, focul, apa, pãmantul, metalul, care sunt privite ca entitãti dinamice, capabile sã se transforme într-o anume ordine, unele în altele.
Acesteia i s-a alãturat doctrina despre principiile antagoniste YIN si YANG. Intelesul originar al primului pare a fi fost "cel luminat", iar al celuilalt "cel umbrit". Cele douã principii antagonice se manifestã în corelatii permanent schimbate, dominand cand unul cand altul, alternarea lor determinand ritmurile cosmice, biologice si istorice.
In practica vindecãtoare chinezã se utilizeazã pe scarã largã masajul.

CUM SE EXECUTÃ MASAJUL MANUAL

Masajul se poate executa de cãtre o persoanã specializatã în reflexoterapiesau de cãtre pacient, în acest caz se numeste automasaj. In cazul automasajului, bolnavul trebuie sã cunoascã de ce boalã suferã, care sunt punctele reflexe corespondente afectiunii, ordinea si durata de masare pentru fiecare punct reflex, perioada optimã pentru masaj.
Cand masajul (automasajul) se executã profilactic, o importantã deosebitã o are ordinea în care se executã masarea diferitelor puncte, evitarea depozitãrii toxinelor în punctele refelxe, care tind sã blocheze partial circulatia sanguinã sau limfaticã, permitand astfel instalarea afectiunilor la organele aflate la distantã.
Se va insista pe zonele renale, uretere, vezicã urinarã, sistem limfatic, cap, stomac, intestine, ficat.
Cand masajul este fãcut de un expert în reflexoterapie, atat el cat si pacientul trebuie sã se gãseascã în pozitii confortabile, relaxante, specifice punctelor care trebuiesc masate. Astfel, pentru masajul palmar, pacientul poate adopta pozitia sezand într-un fotoliu sau culcat cu fata în sus pe o canapea.
Terapeutul se va aseza comod pe un scãunel, mai jos decat pacientul, sau lateral langã canapea. Pentru masarea zonelor din coloana vertebralã, pacientul va sta culcat cu fata în jos, cu capul într-o parte, mainile întinse lejer pe langã corp. In cazul masãrii tãlpilor, pacientul va sta culcat cu fata în sus, cu picioarele întinse, relaxat, iar terapeutul va sta la picioarele acestuia, pe un scãunel, mai jos decat pacientul. Piciorul care trebuie masat se aseazã pe genunchiul terapeutului, iar sub genunchiul pacientului se va pune o pernã. Din aceastã pozitie se maseazã majoritatea punctelor reflexe pentru: rinichi, ficat, splinã, stomac, plãmani, ochi, urechi, sinusuri, cap, tiroidã, paratiroidã, intestine, umeri, sani, limfe, gat, coloanã etc.

Masarea punctelor din pãrtile laterale ale picioarelor (reflexoterapia pentru prostatã, hemoroizi, anexe, testicole, vagin, uretrã) solicitã ca pacientul sã întoarcã piciorul lateral, pe o parte sau alta. Dupã ce atat pacientul cat si terapeutul s-au instalat comod, s-au eliminat zgomotele sau orice perturbare din exterior, se poate începe masajul printr-o usoarã si scurtã masare a tãlpilor, apoi cu varful degetului mare de la manã se palpeazã punctul corespunzãtor, se continuã cu apãsãri usoare, care vor creste în intensitate, panã la limita suportatã de pacient, urmãrindu-i-se reactiile. Se va evita folosirea unguentelor, deoarece degetele pot aluneca pe punctele de lucru si nu se va obtine eficacitatea doritã.
Masajul se face prin presare si (sau) miscãri circulare.
Cand se maseazã zone întinse (traseul vezicii urinare, uretere, rinichi), sensul de lucru este dinspre cãlcai spre degete si nu invers, iar în cazul intestinului gros, se va masa în sensul de evacuare, ascendent, transversal, descendent. Se va lucra aproximativ 30 de secunde cu fiecare manã, prin rotatie, permitand astfel relaxarea mainilor.

Zonele supuse masajului trebuie sã fie sãnãtoase, fãrã traumatisme sau afectiuni inflamatorii, dermatologice, bãtãturi, cu o igienã riguros respectatã. Durata sedintelor de tratament si numãrul punctelor reflexe care se pot masa în cadrul unei sedinte vor fi strict individualizate, în functie de bioritmurile specifice si în raport cu starea de functionare a organului de detoxifiere, filtrare si eliminare. Nu este indicat a se disloca mai multe toxine decat poate elimina rinichiul si detoxifia ficatul, splina, sistemul limfatic. Dacã nu se tine cont de aceasta, toxinele vor circula liber în corp, creand unele simptome ca ameteli, somnolentã, cefalee si alte dereglãri, care afecteazã starea generalã.
Ce facem, instinctiv, cand avem o durere de cap sau o indigestie? De regula, punem mana pe zona dureroasa pentru a ne usura intr-o oarecare masura durerea. Asadar, exista un instinct primar care ne face sa apasam locul dureros pentru ameliorarea simptomelor. Cele zece zone sunt impartite in cinci perechi, numerotate de la 1 la 5, pe fiecare parte a corpului.
Zona 1 trece prin degetele mari de la maini, pe fiecare parte a corpului si parcurge zona mediana a corpului, partea interioara a picioarelor, a bratelor si coloana vertebrala. O dereglare a fluxului energetic pe acest traseu poate afecta orice organ sau functie dinj aceasta zona. Zona 1 este de obicei cea mai sensibila pe picioarele oamenilor, deoarece pe ea se afla multe parti vitale ale organismului - nasul, gura, gatul, coloana vertebrala si organele genitale. Lucrand numai asupra reflexelor coloanei vertebrale de la nivelul picioarelor este posibila ameliorarea multor manifestari fizice neplacute, deoarece nervii cu originea in zona vertebrala stimuleasa activitatea intregului organism.
Zona 2 are ca limite degetul aratator si al doilea deget de la picior; in acelasi fel se poate continua pana la divizarea corpului in zece zone. Aceasta metode de impartire a corpului in canale energetice sau meridiane, este similara principiului care sta la baza presopuncturii si acupuncturii. Cu toate acestea, cand este vorba de reflexoterapie, nu sunt importante meridianele in sine si nici punctele identificate sau numerotate. In locul lor, accentul se pune pe harta corpului care arata ca fiecare zona sau organ din organism este oglindita pe talpi si degetele de la picioare, ca si pe palme si degetele de la maini. Alta diferenta importanta intre reflexoterapie si presopunctura sau alte terapii bazate pe utilizarea meridianelor este legata de tehnica de utilizare a policelui si a degetelor pentru relaxarea punctelor reflexogene de pe picioare si maini. Cand un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se acumuleaza, iar in acel punct apare congestia. In timp, aceasta congestie se poate manifesta fizic sub forma de disfunctie a zonei sau organului respectiv. Pe de alta parte, daca blocajul este indepartat prin sedinte de reflexoterapie, iar echilibrul adecvat si functia normala se restabilesc, procesul de autovindecare poate incepe, iar simptomele si durerea vor disparea. Eficienta reflexoterapiei se bazeaza pe procesul simplu al eliminarii blocajelor de flux energetic in vederea activarii procesului de autovindecare. Talpile: oglinda a corpului Daca priviti cele doua talpi (alaturate), puteti observa ca ele sunt o reprezentare exacta a corpului uman. Talpile reflecta intr-adevar conformatia corpului. Cei largi in spate vor avea talpi mai late de la articulatia halucelui la marginea extrema. Oamenii inalti si slabi au talpi lungi si subtiri, cu degete lungi. Remarcati si curburile talpilor, care sunt asemanatoare cu curburile coloanei vertebrale. Din aceasta ilustratie puteti observa ca talpa dreapta guverneaza partea dreapta a corpului, iar talpa stanga pe cea stanga. Daca alaturati cele doua talpi, veti avea un contur complet al corpului, cu halucele reprezentand capul, iar partile laterale ale talpilor reflectand zonele laterale ale corpului - de exemplu umerii, genunchii si soldurile. Unele afectiuni cutanate ale picioarelor pot fi deosebit de semnificative.
De exemplu, o batatura poate adesea reflecta o afectiune a gatului, iar o sensibilitate a punctelor reflexogene ale gatului, sa spunem pe partea dreapta, va fi semnificativ corelata cu o batatura pe aceeasi parte. Ingrosarea pielii pe partea laterala a piciorului in zona punctelor reflexogene ale umerilor, semnaleaza adesea o afectiune a umarului. completare Zonele reflexogene sunt puncte nervoase care se afla in legatura cu anumite parti din corp. Ele se gasesc raspandite pe toata suprafata corpului. Prin masarea zonelor reflexogene, se poate obtine o irigare sanguina buna, atat a zonei reflexogene cat si a organismului dependent.
PRESOPUNCTURA este presiunea care se exercita asupra punctului reflex. Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de lemn sau de sticla, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al acestuia. Presopunctura poate fi practicata de oricine. Cele mai bune rezultate se obtin folosind varful degetului sau unghia. Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau tonifiere. In afectiunile provocate de un exces de energie, se foloseste dispersia.
DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie oblica; se maseaza sau se apasa prin insurubare, in sensul opus miscarii acelor de ceasornic. Miscarea se face superficial, bland, lent. Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi, sensibilitatea dureroasa si tonul vor scadea.
TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit de energie (hipotonie, bradicardie etc.). Se executa cu varful degetului sau cu unghia, ambele in pozitie verticala. Masajul se face cu durata scurta. Cand se executa corect, rezulta paloarea tegumentului, cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular. Portiunea masata poate fi pudrata. Se pot face trei sedinte pe zi cu durata de 10 minute fiecare. Cura de masaj in cazul unei afectiuni cuprinde 15 sedinte apoi pauza 2 saptamani, dupa care se reia.
Mai multe informatii despre reflexoterapie si masajul terapeutic puteti gasi in cartile:
• "Reflexologia si reflexoterapia in slujba bolnavilor"
Autori: Gheorghe Neamtu si conf. Aurora Milos
• "Presopunctura si micromasajul"
Autori: Gheorghe Neamtu si Aurora Milos

Secretele masajului chinezesc
sau spalarea uscata
Spalarea uscata, asa denumesc specialistii in medicina veche chinezeasca automasajul.
Ei ne recomanda sa ne facem acest masaj zilnic pentru a ne mentine sanatatea si a ne pastra forta fizica.
In fiecare dimineata trebuie sa va masati cu palmele tot corpul pentru a imbunatati circulatia sangvina. Pentru a obtine rezultate trebuie sa repetati fiecare exercitiu de minimum
10-15 ori.
Masati-va radacina parului si nu veti incarunti
1. Inainte de a incepe orice exercitiu, frecati-va palmele una de alta, pina cind se incalzesc. Dupa aceea masati-va dosurile palmelor. Palma stinga maseaza palma dreapta, iar palma dreapta pe cea stinga (femeile trebuie sa inceapa masajul cu palma stinga).
2. Respirati profund, mingiiati cu palma stinga mina dreapta. Masati-va, incepind cu palma partea interioara a miinii pina la umar, inconjurati cu palma umarul, iar atunci cind expirati masati-va partea exterioara a miinii drepte (acest exercitiu este pentru femei). Barbatii trebuie sa inceapa masajul cu mina stinga: cu palma dreapta, in timp ce expirati, masati mina stinga pe partea interioara de la palma pina la umar, inconjurati umarul, iar cind expirati masati partea exterioara a miinii. La incheieturi apasarea trebuie sa fie mai puternica.
Masajul regulat al miinilor, incluzind aici incheieturile coatelor si ale umerilor, previne stagnarea singelui si a energiei, are o influenta binefacatoare asupra cavitatii toracice in intregime.
3. Incalziti-va din nou palmele, apropiati-le de frunte si, in timp ce expirati, lasati-le in jos pina la barbie cu o usoara apasare. In timp ce expirati duceti-va iarasi miinile in sus pe frunte catre crestetul capului si catre ceafa, iar de pe ceafa pe git. Masati-va gitul, cuprinzind maxilarele si miscind miinile inainte catre barbie, iar de la barbie in sus catre frunte.
4. Desfaceti degetele miinilor, puneti-va miinile pe ceafa astfel incit degetele mari sa ramina in gropile de dupa urechi, iar celelalte degete sa maseze radacinile parului cu niste miscari circulare – de la frunte catre ceafa si inapoi. Un asemenea masaj imbunatateste circulatia sangvina, impiedica incaruntirea inainte de vreme, caderea parului si aparitia ridurilor.
5. Timplele trebuie masate cu virfurile degetelor prin miscari circulare in sensul acelor de ceasornic si invers. In acest timp, degetele mari acopera gropile de dupa urechi, iar celelalte degete se afla pe timple.
Exercitiul pentru ochi inlatura oboseala
6. Puneti-va miinile pe cap astfel incit degetele mari sa se gaseasca pe timple, iar celelalte pe crestetul capului. Plimbati-va degetele mari ale miinilor cu o usoara apasare de la timple de-a lungul urechilor. Cu celelalte degete masati-va pe crestet, ceafa si mai departe – in jos pe git catre omoplati si umeri.
7. Prindeti-va urechile in asa fel incit degetul mare sa stea pe lobul urechii in spate, iar cel aratator in fata. Frecati-va urechea din toate partile: de sus in jos, din fata in spate.
8. Incalziti-va din nou miinile, in special degetele mari: cu partea lor exterioara, prin miscari circulare, masati-va pleoapele. Prindeti-va cu degetul mare si cu cel aratator de sprincene si intindeti-le dupa care eliberati-le. Plimbati-va degetele de la radacina nasului catre sprincene. Dupa aceea trebuie sa prindeti pielea de la radacina nasului, sa o intindeti si sa ii dati drumul, toate acestea de citeva ori. Aceste exercitii previn bolile de ochi, intaresc musculatura ochilor si inlatura oboseala.
9. Cu partea interioara a degetelor mari masati-va narile in acelasi timp astfel: in timp ce unul dintre degete este sus, celalalt este jos, pina cind nasul se incalzeste. In cazul racelilor sau al gripelor nasul trebuie masat de cel putin 100 de ori. Exercitiul va scapa de nasul infundat, previne gripa si raceala.
10. Masati-va obrajii din exterior catre radacina nasului prin miscari circulare.
11. Masati-va cu ambele miini gitul – din fata pina la barbie si din spate pina la piept.
12. Puneti-va mina stinga pe umarul drept si cu o usoara apasare plimbati-va mina in diagonala catre piept. Cu mina dreapta faceti acelasi lucru cu umarul sting.
13. Sprijiniti-va mina stinga in coapsa astfel incit degetul mare sa se afle in fata, iar celelalte in spate. Cu mina dreapta masati-va stomacul cu miscari circulare incepind din partea stinga, in jurul buricului, de 36 de ori. Dupa aceea, sprijiniti-va cu mina dreapta in coapsa, iar cu mina stinga masati-va stomacul in acelasi fel, dar in sens invers acelor de ceasornic, de 36 de ori. Prin masarea stomacului, ca si prin masarea pieptului, este influentata usor diafragma si organele interne, imbunatatind in mod considerabil activitatea lor.
Masajul coapselor previne tulburarile menstruale
14. Masati-va picioarele (pina la talpi). Imbratisati-va cu miinile coapsa stinga si cu o usoara apasare plimbati-va degetele pe picior, pe partea exterioara a lui, catre calcii. Miscindu-va pe calcii, cu o apasare usoara, plimbati-va degetele pe partea exterioara a piciorului. La incheieturi apasarea trebuie sa fie abia perceptibila. Faceti acelasi lucru cu piciorul drept.
Masarea incheieturilor coapselor, genunchilor si gambelor inlatura energia stagnanta si imbunatateste circulatia sangvina, previne dilatarea venelor, tulburarile menstruale, imbunatateste activitatea organelor digestive si a splinei.
15. Spalarea genunchilor: puneti-va miinile pe genunchi, apasati cu putere si masati-va ambii genunchi in acelasi timp prin miscari circulare in sensul acelor de ceasornic de zece ori si invers tot de zece ori. Gropile de sub genunchi masati-le prin miscari progresive din exterior catre interior si din interior catre exterior. Masarea genunchilor protejeaza incheieturile in fata influentelor exterioare: frig, umezeala, eforturi prelungite si, de asemenea, previne imbolnavirea incheieturilor.
16. Toba din ceruri:
a) acoperiti-va bine ambele urechi cu palmele astfel incit degetele mijlocii sa se stringa pe ceafa. Bateti din toate degetele in acelasi timp, pe ceafa, de 12 ori (in cap in acest timp se aude o bataie ca de toba);
b) acoperiti-va din nou urechile cu palmele, iar dupa aceea eliberati-le treptat; exercitiul trebuie facut, de asemenea, de 12 ori;
c) bagati-va degetele aratatoare in urechi, rotiti-va degetele de trei ori inainte si de trei ori inapoi, dupa care scoateti degetele repede din urechi.
Exercitiile a, b si c trebuie repetate de trei ori. Acestea contribuie la o dispunere corecta a energiei in cap, inlatura senzatia de greutate, oboseala, urmarile insomniei, dependenta de conditiile meteorologice, imbunatatesc auzul si previn bolile de urechi.
Scapati de insomnie daca va masati talpile
17. Exercitiile pentru ochi trebuie facute in fiecare dimineata si seara. Rotiti-va ochii de trei ori catre stinga, dupa care priviti drept inainte, incruntati-va si odihniti-va dupa aceea. Intoarceti-va ochii catre dreapta si odihniti-va din nou.
18. Deschideti si inchideti gura de 36 de ori. Saliva formata in acest timp o inghititi. Acest exercitiu intareste nu numai dintii, ci si gingiile, previne aparitie paradontozei si a altor boli.
19. Gargara: inchideti gura, iar cu limba faceti niste miscari circulare ca si cum ati face gargara cu apa. Inghititi saliva care se formeaza in acest timp (enzimele care sint continute in saliva sint folositoare pentru normalizarea digestiei).
20. Incalziti-va miinile si de 36 de ori plimbati-le pe mijloc de sus in jos. Acest exercitiu imbunatateste activitatea rinichilor.
21. Faceti urmatorul exercitiu pentru spalarea talpilor: incalziti-va din nou palmele si plimbati-le pe fiecare talpa de 100 de ori, apasind punctul situat in groapa care se formeaza atunci cind aveti degetele strinse.
Masarea acestui punct influenteaza pozitiv activitatea rinichilor, calmeaza organismul (este un exercitiu foarte important pentru persoanele care sufera de insomnie) si are o actiune benefica asupra ochilor.
Vindecarea constipatiei prin reflexoterapie
Constipatia reprezinta prelungirea perioadei dintre defecatii sau faptul ca cineva doreste defecatia, dar aceasta se produce cu greutate. Constipatia se imparte in constipatie organica si constipatie functionala.
Constipatia organica este in principal cauzata de modificari patologice ale anusului, rectului si/sau colonului sigmoid sau de faptul ca puterea muschiului neted din peretele intestinului slabeste. De asemenea, mai poate fi cauzata si de dereglari ale secretiei interne si metabolismului.
Constipatia functionala este cauzata in principal de obiceiuri alimentare defectuoase care fac ca regularitatea defecatiei sa fie perturbata sau de folosirea defectuoasa a purgativelor, ceea ce reduce sensibilitatea intestinului, iar functia de contractie a colonului sigmoid devine anormala.
Simptome
Defecatiile devin mai putine, reducindu-se de obicei la mai putin de doua ori pe saptamina. Materiile fecale sint uscate si citeodata arata ca materiile fecale ale oilor. Pacientul are dificultati ale scaunului, materiile fecale producind dureri sau pacientul poate elimina materiile fecale, dar cu greutate.
La inceput simptomele nu sint resimtite in tot organismul. Cind constipatia dureaza mult timp pot sa apara fisuri anale, hemoroizi, prolaps rectal etc. In afara de acestea, pacientii pot avea abdomenul umflat (balonari), dureri abdominale, scaderea apetitului, insomnie, dureri de cap, ameteli, oboseala si alte simptome.
Tratament
1. Apasati punctele reflexe ale glandelor suprarenale, rinichilor, vezica urinara de 50 de ori, fiecare separat, avind ca reper o senzatie de usoara durere.
2. Apasati punctele reflexe ale ureterelor de 50 de ori. Frecventa este de 30-50 de apasari pe minut.
3. Apasati punctele reflexe ale plexului solar si plaminilor de 50 de ori separat, cite 30-50 de apasari pe minut).
4. Knead Zusanli (ST 36), Shangjuxu (ST 37), Xiajuxu (ST 39), Xingjian (LR 2) de 50 de ori, separat, 30-50 de apasari pe minut.
5. Apasati stomacul, intestinul subtire de 100 de ori separat, 30-50 de apasari pe minut.
6. Apasati colonul ascendent, colonul transversal, colonul descendent, colonul sigmoid, rectul de 100 de ori separat, 30-50 de apasari pe minut.
7. Repetati indicatiile de la punctele 1, 2, 3 reducind numarul de apasari la jumatate.
Recomandam o serie de 10 sedinte pentru tratament.
Reglementari ale stilului de viata
1. Formati-va obiceiul defecatiei la ora fixa.
2. Beti mai multa apa fiarta pentru a avea suficient lichid in organism, care sa faca materiile fecale moi. Mincati legume si fructe care contin multe fibre vegetale.
3. Normalizati-va activitatea fizica si evitati sedentarismul. Faceti exercitii de tonifiere a musculaturii abdominale si genuflexiuni.
4. Pastrati-va o atitudine optimista
Masaj si terapii complementare
________________________________________
Masajul - arta si stiinta vindecarii
Masajul poate fi considerat o arta si o stiinta a vindecarii. Teoriile masajului terapeutic au un caracter stiintific, insa aplicarea propriu-zisa a acestora este o arta, intrucit ea implica simtul vindecarii, senzitivitatea atingerii, perceptia si intuitia. Este un mod unic de a comunica fara cuvinte, de a impartasi energia, de a experimenta bucuria relaxarii si linistei mentale. Deseori, masajului ii sint atribuite efecte spirituale subtile, apropiate de cele ale meditatiei.
Ce este masajul?
Masajul este un procedeu de actiune mecanica a terapeutului asupra tesuturilor corpului pacientului cu ajutorul miinilor sau unor aparate speciale.
Scopul masajului
I. PROFILACTIC - reprezinta o metoda eficienta pentru prevenirea bolilor, prelungirea vietii si incetinirea proceselor de imbatrinire.
Se aplica:
1. intregului corp
2. anumitor parti ale corpului, incluzind masajul facial (cosmetic)
II. TERAPEUTIC - reprezinta o metoda de tratament al diferitelor afectiuni.
Tipuri
1. clasic
2. reflexogen
3. neuromuscular
4. shiatsu
5. acupresura
6. polar
7. sportiv
8. sexual
9. Chi Nei Tsang etc.
Efectele fiziologice ale masajului pentru sanatate si conditie fizica
Efectul terapeutic al masajului este definit de Hipocrat, parintele medicinei, printr-o afirmatie foarte concisa: vis medicatrix naturae, adica forta vitala, fortele naturale de recuperare ale organismului.
Terapia prin masaj promoveaza sanatatea sustinind propriile procese ale organismului.
Terapia prin masaj actioneaza benefic asupra corpului in intregime. Masajul imbunatateste circulatia singelui si limfei. Pentru ca intregul corp sa fie sanatos, toate celulele sale trebuie sa fie sanatoase. Celulele individuale ale corpului depind de o alimentare din abundenta cu singe si cu limfa, deoarece aceste fluide aduc nutrienti si oxigen si indeparteaza deseurile si toxinele. Astfel, este usor de inteles importanta bunei circulatii pentru sanatate si efectul benefic al masajului pentru intreg corpul.
De asemenea, s-a constatat ca masajul:
- determina modificari in structura singelui. Imbogatindu-l cu oxigen cu 10-15 la suta mai mult.
- poate ajuta detensionarea muschilor contractati si ii poate stimula pe cei slabiti, flasci. Acest echilibru muscular poate ajuta postura si promova eficienta in miscari. Masajul nu mareste in mod direct forta musculara, insa poate grabi recuperarea dupa oboseala ce survine in urma exercitiilor. In acest fel, este posibil sa se realizeze mai multe exercitii si antrenament, ceea ce in timp fortifica muschii si imbunatateste conditia fizica. De asemenea, masajul intinde usor muschii si tesuturile, sustinind mentinerea elasticitatii lor.
- mareste secretiile si excretiile corpului. S-a demonstrat ca masajul mareste producerea sucurilor gastrice, salivei si urinei. De asemenea, are loc o excretie marita de nitrogen, fosfor anorganic si clorura de sodium (sare), ceea ce mareste rata metabolica (utilizarea materialului absorbit de catre celulele corpului).
- echilibreaza sistemul nervos calmindu-l sau stimulindu-l, in functie de ce efect are nevoie individul in acel moment.
-l imbunatateste starea pielii. Masajul actioneaza in mod direct asupra functiei glandelor sebacee (uleioase) si glandelor sudoripare, care mentin pielea lubrefiata, curata si racoroasa. O piele dura, lipsita de elasticitate, poate deveni moale si supla.
-l influenteaza organele interne. Prin stimularea directa sau indirecta a nervilor ce alimenteaza organele interne, vasele de singe ale acestor organe se dilata si permit o alimentare marita cu singe.
Beneficiile terapiei prin masaj
Cunoasterea efectelor fiziologice ale masajului face posibila o mai buna intelegere a beneficiilor asupra sanatatii si starii de bine a corpului.
Ceea ce se produce in timpul unui masaj sub miinile terapeutului are o importanta profunda pentru cei interesati de sanatate, de armonia propriului corp. Masajul poate ajuta in orice sport sau forma de exercitiu. Ajutind reducerea oboselii fiziologice si recuperarea dupa extenuarea antrenamentului sau jocului, masajul faciliteaza un antrenament calitativ superior, favorizind astfel o mai buna performanta si inlaturind pericolele de accidente.
Popoarele antice mediteraneene cunoasteau aceste lucruri. Dupa imbaiere si exercitii, ei includeau si un masaj corporal complet. Anticii au inteles ca educatia implica dezvoltarea mintii si corpului in egala masura. Interesul publicului modern de conditia fizica, sanatatea holistica, starea de bine si potentialul uman reprezinta o incercare de a readuce la viata o filozofie onorata vreme indelungata.
Pentru cei mai multi oameni care pornesc un program de antrenament, adeseori spiritul vrea, dar trupul nu. Cind ei incep exercitiile fizice regulate aproape fiecare parte a corpului se schimba. Foarte interesant pentru maseuri este modul in care vasele de singe devin mai complexe pentru a face fata cerintelor marite de oxigen ale corpului, pentru a furniza mai multi nutrienti, pentru a permite o eliminare mai buna. Aceasta cere timp. In timp ce muschii se formeaza, ei nu reusesc sa obtina suficient oxigen si nutrienti. Din pacate, multe programe de exercitii privesc durerile si suferintele ca un pret inevitabil. Acest lucru pur si simplu nu este adevarat, deoarece masajul poate fi folosit intocmai precum era folosit si de greci si romani: pentru a mari rezistenta, a controla oboseala si a se simti mai bine, ca parte integranta dintr-un program de sanatate.
Masajul actioneaza pentru a dispersa efectele secundare ale actiunii muschilor, efecte ce irita muschii si terminatiile nervoase. Acizii lactic si carbonic se acumuleaza in muschi la scurt timp dupa inceperea unui program de exercitii. Acesti acizi sint deseuri ce determina durerea si crampele ocazionale. Ei se formeaza cind glicogenul din ficat si muschi este ars pentru a produce energia din timpul exercitiului. In cele din urma, acizii trebuie sa fie reconvertiti in glicogen si restocati sau eliminati prin limfa si sistemul circulator. Durerile si oboseala persista pina ce procesul acesta de reconvertire sau excretie este incheiat. Masajul poate ajuta eliminarea iritatiei cauzate de aceste deseuri, marind astfel rata refacerii musculare.
Cind masajul a fost inlocuit de odihna s-a inregistrat o refacere musculara de la 20-75 la suta pina la 100 la suta. De exemplu, acesta este motivul pentru care boxeurii sint masati si nu odihniti intre runde.
Incheieturile au un rol extrem de important in exercitii, pentru ca ele sint activate de muschi pentru a genera miscare. Toate incheieturile au o structura complexa si, nefiind folosite, intepenesc. O senzatie de amorteala, de lentoare in incheieturi descurajeaza exercitiile. Un maseur contracareaza aceasta prin folosirea loviturilor de masaj si miscarilor pasive, pentru a elibera tensiunea musculara si tesutul conector din jurul incheiturilor.
De asemenea, masajul ajuta refacerea in cazurile de ranire a tesuturilor moi, precum intinderile si sucirile. Acest lucru este posibil intrucit cresterea si repararea tesutului sint accelerate printr-o circulatie eficienta in zonele afectate si stimularea adecvata a tesuturilor in curs de vindecare. Multe raniri ale tesuturilor moi nu sint intr-atit de serioase incit sa determine o vizita la medic, dar totusi pot cauza disconfort si disabilitate. Masajul terapeutic poate ajuta la grabirea si imbunatatirea refacerii si reducerea disconfortului. In acest mod, masajul ajuta, fiind asemenea unei punti intre neglijenta obisnuita ce rezulta in raniri usoare si o interventie medicala majora.
O constientizare marita a nevoii de sanatate aduce cu sine si o constientizare a nutritiei. Dieta cea mai atent planificata este partial ineficienta daca vasele de singe nu sint dezvoltate si deschise astfel incit nutritia sa poata ajunge la celule. Masajul poate ajuta si acest proces prin imbunatatirea circulatiei.
Relatia dintre stres si boala este un punct de interes pentru toti cei preocupati de mentinerea sanatatii. Stresul determina eliberarea de hormoni ce creeaza vasoconstrictie si diminuarea circulatiei. Afectata de stres, inima lucreaza mai din greu, respiratia devine mai rapida si superficiala, iar digestia se incetineste. Aproape toate procesele corporale degenereaza. Studiile prihosomatice arata modul in care factorii de stres pot cauza migrene, hipertensiune, depresie, unele ulcere peptice etc. Cercetatorii au estimat ca 80 la suta din boli sint legate de stres. Teparia calmanta si relaxanta prin masaj poate ajuta contracarind toate aceste efecte.
Masajul are un efect psihologic clar. Intrucit masajul trezeste simtul tactil, simtul primar al corpului, el aduce oamenii aici si acum si ii indeparteaza de tensiunea generata de preocuparea constanta a mintii cu probleme. De asemenea, detensionarea musculara poate conduce la eliberarea de emotii reprimate. Durerile de cap, insomnia, tulburarile digetive inclusiv constipatia, artrita, astmul, sinuzita, precum si dureri minore sint citeva din problemele care se amelioreaza in urma terapiei prin masaj.
Terapia prin masaj este o forma de terapie fara medicamente.

Aurelia Haiu

MASAJUL DIVERSELOR REGIUNI ALE CORPULUI OMENESC


Masajul regiunilor trunchiului constă în prelucrarea celor trei regiuni distincte: spatele, peretele toracic şi abdominal. Datorită conformaţiei anatomice şi rolurilor funcţionale diferite, aceste regiuni se masează întotdeauna separat.
Masajul spatelui Pe spate se aplică toate procedeele principale de masaj şi o parte din cele ajutătoare. Această regiune întinsă, plană şi aproape netedă (cu excepţia coloanei vertebrale şi a omoplaţilor) este acoperită de o dermă mai groasă şi mai puţin sensibilă, ţesutul conjunctiv şi adipos este slab reprezentat, musculatura este plată şi dispusă în mai multe straturi, iar circulaţia sângelui redusă şi divers orientată.
Poziţia celui care masează este în stând sau aşezat pe un scaun cu înălţime potrivită, cu mâna îndemânatică spre pacient.
Cel masat este în decubit ventral cu capul răsucit într-o parte, membrele superioare întinse pe lângă corp.
Masajul peretelui toracic Peretele toracic se deosebeşte ca structură de regiunea spatelui dar şi prin rolul său esenţial în respiraţie. Pielea acestei regiuni este mai fină şi mai sensibilă, ţesuturile subcutanate mai reduse pe părţile laterale şi pe linia mediană. O deosebire esenţială, la acest nivel al trunchiului, între bărbaţi, la care se remarcă muşchii pectorali bine dezvoltaţi şi femei, la care predomină relieful glandelor mamare. Pentru masajul acestei regiuni se recomandă poziţia decubit dorsal cu capul uşor ridicat, rezemat pe un plan înclinat. Pentru masajul părţilor laterale, se ridică braţele, mâinile se aşează sub ceafă sau pe creştet. Pentru masajul zonelor laterale se răsuceşte trunchiul spre partea opusă regiunii pe care se aplică masajul. Executantul stă în picioare sau aşezat cu mâna îndemânatică spre banchetă.
Masajul peretelui abdominal Peretele abdominal este o adevărată centură constituită din muşchi plaţi şi supli, legaţi între ei prin puternice formaţiuni fibroase. Pielea la acest nivel este subţire, moale şi elastică. La unele persoane prezintă o mare sensibilitate cu caracter specific, care împiedică deseori aplicarea manevrelor de masaj. Persoanele predispuse la obezitate, bine hrănite şi sedentare, prezintă sub piele straturi abundente de grăsime, cute groase şi moi, care modifică forma şi funcţiile centurii abdominale, musculatura fiind predispusă la atonie şi insuficienţă funcţională. Circulaţia sângelui la acest nivel este divers orientată. Manevrele de masaj specifice acestei zone sunt netezirea, fricţiunea, vibraţiile şi percuţiile uşoare. Manevrele mai puternice se evită datorită lipsei planului osos profund cu excepţia cadrului colic, în caz de constipaţie, când se efectuează presiuni glisate urmând traseul acestuia: ascendent, transvers, descendent. Poziţia celui masat şi a maseurului este aceeaşi ca la masajul peretelui toracic. Pentru a obţine o relaxare mai eficientă a muşchilor abdominali, membrele inferioare ale pacientului sunt flectate din articulaţiile coxo-femurale şi genunchi, iar picioarele se sprijină pe tălpi.

Masajul membrelor inferioare şi al regiunii fesiere. Acesta se poate executa fie pe segmente, fie pe toată lungimea lor, începând cu partea posterioară. Membrele inferioare sunt mai lungi, mai groase şi mai puternice decât membrele superioare, adaptate funcţiilor statice şi dinamice specifice lor. Oasele şi articulaţiile sunt mari şi rezistente, muşchii voluminoşi şi tonici. Masajul membrelor inferioare pe partea posterioară se execută din poziţia decubit ventral. Uneori, pentru masajul părţii laterale a coapsei şi gambei, pacientul se poziţionează în decubit lateral. Poziţia maseurului este în stând sau aşezat lateral de în partea segmentului asupra căruia aplică masajul sau la capătul banchetei pentru masajul segmentului distal. Ordinea aplicării masajului este următoarea: plantă, gambă, coapsă, regiune fesieră.

Masajul membrelor superioare. Volumul muşchilor şi al ţesuturilor moi este mai redus decât cel al membrelor inferioare, având în vedere adaptarea lor pentru mişcări ample şi de abilitate, mai mult decât pentru cele de forţă şi rezistenţă. Pentru masajul acestor segmente, pacientul este aşezat în decubit dorsal cu capul uşor ridicat pe plan înclinat. Executantul stă în picioare sau aşezat în partea segmentului pe care îl masează, în ordinea următoare: mână, antebraţ, braţ, umăr.

Masajul capului. La această regiune, masajul prezintă anumite particularităţi legate de conformaţia anatomică, precum şi de influenţele pe care dorim să le exercităm asupra acesteia. Pielea capului este groasă şi bine întinsă. Între piele şi oasele craniului există un strat foarte subţire de ţesuturi fibro-elastice şi musculare, care îi permit un anumit grad de mobilitate. Aceste ţesuturi sunt străbătute de o reţea bogată de vase sanguine şi limfatice, precum şi de ramificaţii ale nervilor periferici. Vasele se ramifică în diferite direcţii: din mijlocul frunţii spre tâmple şi în sus spre creştet, din creştet spre părţile laterale şi înapoi spre ceafă. Muşchii sunt foarte subţiri, plaţi şi se inseră pe piele şi pe oasele craniului. Ramificaţiile nervilor provin din nervii cranieni şi cervicali. Masajul capului poate fi executat pe toată suprafaţa, pe frunte, pe creştet, pe părţile laterale şi pe partea posterioară, global sau strict localizat. Poziţia pacientului poate fi aşezat pe un scaun scund, sprijinindu-şi fruntea sau bărbia pe mâinile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit de înalt, cu spatele spre maseur, care este în stând sau aşezat pe un scaun mai înalt. Pentru masajul frunţii şi al părţii anterioare a capului, maseurul stă în spatele pacientului care îşi sprijină capul pe pieptul acestuia. Masajul capului mai poate fi executat din diverse poziţii de decubit (dorsal, ventral, lateral), cât şi de zona pe care se aplică (partea occipitală sau laterală a capului).

Masajul feţei. Este o formă specială de masaj practicată în cosmetică şi în scop terapeutic. În acest masaj se folosesc o serie de procedee clasice adaptate la particularităţile morfologice şi funcţionale ale acestei regiuni. Manevrele exercită o acţiune circulatorie şi trofică, tonică şi stimulatoare asupra pielii şi ţesuturilor subcutanate.
Masajul cosmetic se aplică în special la femei, în scopul păstrării aspectului sănătos şi proaspăt al pielii sau pentru corectarea unor imperfecţiuni.
Masajul terapeutic al feţei are drept scop tratarea modificărilor inestetice şi de tonus ale ţesuturilor (cute, riduri), al urmelor unor boli de piele sau accidente la nivelul feţei (cicatrici, aderenţe, pareze).
Masajul cosmetic se aplică asociat şi cu unele preparate (unguente, creme, soluţii, loţiuni) cu proprietăţi trofice şi terapeutice.
În activitatea sportivă este util în unele cazuri de accidentări ale feţei survenite în activitate (ex. box).
Paralizia sau pareza nervului facial, de apartenenţă centrală sau periferică este destul de frecventă, iar cauzele care o determină fiind numeroase. Leziunea nervului se poate produce la orice nivel pe traiectul său anatomic, de aici derivând intensitatea şi forma clinică a paraliziei, de la caz la caz. În aceste cazuri, faţa apare cu un aspect asimetric de partea bolnavă, cutele frunţii sunt şterse, ochiul rămâne parţial sau total deschis, atât în stare de veghe cât şi în somn. Secreţia lacrimală este abundentă, muşchii feţei sunt imobili, şanţul nazo-genian este şters, comisura bucală coborâtă. Bolnavul nu poate sufla, fluiera.
Paralizia facială periferică “a frigore”, unilaterală, de natură infecţioasă sau virotică, are, în general, o evoluţie favorabilă, legată de precocitatea aplicării tratamentului, cât şi de natura şi locul leziunii nervoase.
În tratamentul de recuperare al parezelor de facial, masajul şi exerciţiile selective pentru muşchii feţei au un rol deosebit de important. Masajul, în acest caz, se aplică şi extern şi intern (intrabucal). Pentru a preveni hemispasmul facial, el se realizează prin manevre de netezire şi fricţiune uşoare, în ritm lent, simetric pe ambele părţi. Ca mod de abordare, se începe cu regiunea intersprâncenară continuând apoi cu pliul nazo-genian, aripile nasului, buza superioară, masând apoi bărbia, urmând zona maxilarelor, urcând în final spre ureche unde masajul se face mai insistent şi se termină în zona sprâncenelor. Masajul frunţii se realizează începând dinspre tâmple, se alunecă apoi cu presiuni lejere ale degetelor către axa de simetrie a feţei, revenind către tâmple. Se ridică apoi degetele către rădăcina părului, executând un masaj transversal apropiat de limita de elasticitate a ţesutului celular subcutanat al zonei respective. Aceeaşi succesiune este refăcută în sens invers şi se termină prin întinderea pielii din zona unghiului extern al ochiului.

Masajul gâtului. La acest nivel este necesar să delimităm două regiuni, anterioară şi posterioară, care se deosebesc ca structură şi funcţii:
- regiunea anterioară se caracterizează printr-o mare complexitate anatomică şi funcţională, fiind străbătută de conducte organice importante, în ordine: traheea şi esofagul, carotidele internă şi externă, venele jugulare, canale limfatice şi trunchiuri nervoase, alături de care sunt prezente: ganglionii limfatici cervicali, tiroida şi parotidele, precum şi formaţiunea reflexogenă “glomus carotidian”. Pe aceste structuri anatomice, dată fiind sensibilitatea lor, sunt recomandate numai netezirile şi vibraţiile uşoare în sensul circulaţiei sanguine de retur. Aria tiroidiană este exclusă de la orice formă de masaj.
Poziţia indicată pentru cel masat este cea de decubit dorsal, cu capul ridicat sau în şezând, rezemat cu capul în uşoară extensie.
Regiunea posterioară a gâtului, cu o musculatură inserată de ambele părţi ale coloanei vertebrale, fără particularităţi anatomice deosebite, beneficiază de aceleaşi manevre clasice de netezire, fricţiune, frământat, tapotament şi vibraţii, adaptate ca intensitate acestei zone.
Poziţia celui masat este în decubit ventral cu capul uşor în flexie, cu fruntea rezemată pe dosul mâinilor sau poziţia şezând pe un scaun scund, cu fruntea sprijinită înainte pe un plan potrivit de înalt, cu spatele la maseur, la rândul lui aşezat pe un scaun mai înalt sau în picioare.

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Dandy la data de Lun 12 Noi - 22:50

Interesanta tehnica cu masatul parului la radacina pentru a nu incarunti dar era bine de stiut acum vreo 20 de ai si va spuneam si daca functioneaza.Tatal meu la 30 de ani era alb si se pare ca l-am mostenit.

_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]



Pinterest
avatar
Dandy
Admin

Mesaje : 5888
Data de inscriere : 08/10/2012
Varsta : 48

http://crosetatebydana.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Lun 12 Noi - 22:53

Shocked Si pisoiu' ala tot alb ii! scratch

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Adelina la data de Mar 13 Noi - 20:57


Top 10 alimente care combat gripa

1. Supa de pui – i se mai spune si penicilina naturii si are un efect curativ foarte puternic. Supa calda de pui ajuta la eliberarea cailor respiratorii, si din punct de vedere nutritiv, iti va da mai multa energie. Daca adaugi legume (neaparat ceapa si usturoi), efectul tamaduitor este garantat.
2. Mancarea picanta – ati vazut voi mexicani sau indieni bolnavi de gripa? Pai nu ! Pentru ca ei mananca mancaruri cu mult usturoi, hrean, chilli si, in plus, adauga si sosuri picante. Eu va recomand chilli con carne servit cu paine de porumb.

3. Usturoiul – contine allil, un agent care are efect decongestionant. In plus este un adevarat antioxidant, distrugand radicalii liberi ce dauneaza celulelor.

4. Lichidele – poate ca ati auzit medicul spunandu-va de fiecare data ca trebuie sa va pastrati cat mai hidratati in fiecare zi. In locul cafelei sau a bauturilor carbogazoase, beti apa si sucuri naturale din fructe. Pe parcursul racelii, un aliat de nadejde este ceaiul sau o cana de apa fierbinte cu o felie de lamaie.

5. Citricele – sunt foarte importante pentru ca va furnizeaza un aport important de vitamina C. Beti suc de portocale la micul dejun, mancati o jumatate de grepfruit sau adaugati felii de mandarine in salata de la pranz. Daca si fumati, vitamina C este foarte importanta pentru ca fumatul creste atat riscul dobandirii unei raceli, cat si nevoia de vitamina C a organismului. Eu va recomand porc in stil mexican preparat intr-o delicioasa marinata de citrice.
6. Alte surse de vitamina C – citricele nu sunt singurele surse de vitamina C. O poti gasi si in cartofi, ardei verzi, capsuni si ananas.

7. Ghimbirul – acesta ajuta la tratarea tusei si a febrei. Puteti folosi ghimbir atat in mancare, cat si in prepararea ceaiurilor: toarna o cana de apa clocotita peste 2 linguri de ghimbir proaspat ras si lasa-o acoperita pentru 5-10 minute.

Folosit in mancare, eu va recomand friptura de porc la cuptor cu ghimbir.

8. Cerealele integrale – sunt pline de zinc care este esential pentru imunitate. Incercati sa consumati cat mai multe paste integrale, orez brun sau cereale integrale cu lapte cald la micul dejun. Perfecte pentru micul dejun sunt si briosele cu cirese si ovaz. Ciresele le puteti inlocui cu orice alt fruct, sau puteti folosi cirese din compot.

9. Bananele – contin vitamina B6 care ajuta organismul in lupta impotriva infectiilor. Daca incercati sa combinati felii de banane cu cerealele integrale la micul dejun, portia de sanatate este asigurata. Ca si gustare intre mese, puteti incerca checul de banane care merge de minune cu o cana fierbinte de ceai.

10. Iaurtul – dieteticienii recomanda consumarea iaurtului pe perioada racelii si in special daca se urmeaza un tratament cu antibiotice. Iaurtul contine anumite bacterii care intaresc sistemul imunitar si ajuta la refacerea florei bacteriene intestinale care este distrusa de catre antibiotice. Daca vreti sa preparati chiar voi iaurtul, puteti vedea sfaturile noastre despre prepararea iaurtului din lapte.

_________________
Ce-i folosește omului să câstige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? (sf Scriptură Marcu 8, 36)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
Adelina
moderator

Mesaje : 5590
Data de inscriere : 12/08/2012
Varsta : 46

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de tiktakro la data de Mier 14 Noi - 13:14

Astazi le vad pe toate dincolo de "fatada" :
- supa de pui , pe un pui de avicola nu face 2 bani. Ba mai rau te pricopsesti prin corp cu ceva antibiotice si chimicale de la tratamentul lor....
- usturoiul : cel chinezesc din supermarket ? e ZERO . Doar chimicale....
- lichidele - apa de la robinet e vai si amar de ea, cele imbuteliate din comert sunt 80% de la robinet, sucurile sunt nerecomandate ( E-uri, coloranti cu galeata , arome sintetice ).
-citricele : care se culeg verzi din plantatie si vin gazate bine sa arate frumos la noi pe rafturi
- cereale integrale - contin tot atitea "integrale" pe cit coloranti
- bananele - a se vedea mai sus la citrice
- iaurtul : dupa scandalul Danone, mi-e greu sa mai maninc cu "pofta" un iaurt Very Happy

Daca ar fi toate cele enumerate ca medicament pt gripa 100% naturale, da, ar fi grozav si in mod sigur si-ar face simtit rezultatul .....dar suntem inconjurati si indopati din toate partile cu chimicale si contrafaceri.....

V-am zis ca azi le vad pe toate dincolo de fatada, dincolo de eticheta ? Very Happy
avatar
tiktakro
expert
expert

Mesaje : 526
Data de inscriere : 01/10/2012
Varsta : 47
Localizare : Maramures

http://tiktakro.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Mier 14 Noi - 16:22

Eheeee, Odora, d-aia vreau eu sa ma intorc in casa parinteasca! La Adjud e o pompa (deci apa de la robinet a picat!), niste struguri din care iese un vin care te scoate din toate bolile, rosii gustoase, nemodificate genetic si unele de 1 kil, si gaini d-alea de scurma prin ograda!Razz In orice caz, ai dreptate, ni se serveste chimicale cu sacul si noi, fraierii, ne rupem oasele sa le cumparam.
Pana una-alta trecem la lectia urmatoare si daca la masajul terapeutic nu s-a ingramadit nimeni, poate am clienti la:
Talasoterapia si Helioterapia
MOTTO: "Suntem apa de mare organizata".
JACQUES YVES COUSTEAU
Talasoterapia reprezinta aplicarea in scopuri terapeutice a proprietatilor:
apei marii,
http://www.terapiinaturiste.com/terapii_naturiste/talasoterapia/apa_marii.htm
soarelui,
http://www.terapiinaturiste.com/terapii_naturiste/talasoterapia/helioterapia/soarele.htm
namolului si a algelor marine tamaduitoare,
http://www.terapiinaturiste.com/terapii_naturiste/talasoterapia/namoloterapia/terapie_namol.htm
actiunii climatului marin.
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/talasoterapia/climatul_marin.htm
Pielea, nefiind impermeabila, microelemetele din mediul marin care o asalteaza in cadrul talasoterapiei, in special ionii de calciu, magneziu, potasiu, iod, au toate sansele sa patrunda in medii interioare ale organismului, mai ales cand temperatura apei este calda.
Datorita acestor caracteristici a aparut nevoia ca talasoterapia sa se poata practica si in alta parte decat la mare (ocean) si in alt anotimp decat vara. Astfel au aparut si s-a raspandit voga acestor centre de talasoterapie, mai bine zis de neotalasoterapie, centre in care apa de mare este introdusa in piscine special amenajate, in tot timpul anului, unde este in prealabil incalzita.
Pe calea bailor de apa marina, a gimnasticii efectuate in submersie marina, a unor tehnici de hidromasaj, a unor bai de alge, a unor cataplasme de alge ca si a unor alte variate proceduri terapeutice, se urmareste readaptarea functionala, in special a diverselor deficiente ale aparatului locomotor. Centre de acest gen au aparut la Eforie si Mangalia.
Efectele curei heliomarine

In contextul omului sanatos, cura heliomarina exercita efecte dintre cele mai binefacatoare, dupa cum urmeaza:
-Contribuie la ridicarea tonusului psihic prin integrarea celui ce prezinta o atractie speciala pentru acest cadru natural de existenta si de sanatate reprezentat de mare si de climatul ce o caracterizeaza.
-Ajuta la calirea organismului ca si la revigorarea sa pe calea helioterapiei, a bailor de mare, a talasoterapiei, a ameliorarii respiratiei prin intermediul inspirarii unui aer de o deosebita puritate, a combaterii sedentarismului prin intermediul plimbarilor, jocurilor ca si a alergarilor pe malul marii etc.
-Influenteaza reechilibrarea organismului prin intermediul racordarii acestuia la modurile primare de existenta, ca si prin dezinsertia temporara a acestuia de mediul stresant si artificial de viata reprezentat de mediul citadin.
-Are rol benefic, mai ales in cazul copiilor, in profilaxia a numeroase boli, care de regula asalteaza aceasta categorie de varsta.
-Contribuie la impulsionarea si stimularea cresterii somatice, mai precis la stimularea cresterii in inaltime a copiilor.
Aceeasi cura heliomarina exercita efecte dintre cele mai active pe linia amelionarii sau chiar a vindecarii diverselor boli, cum ar fi:
-bolile respiratorii cronice (rinofaringite, rinosinuzite, bronsite cronice, astmul bronsic), pe care le influenteaza in bine mai ales pe calea inspirarii aerosolilor marini, apoi pe calea fluidificarii secretiilor bronsice ca si a atenuarii sau suprimarii spasmelor bronsice.

-In unele boli ale sangelui, in special in unele anemii, pe calea normalizarii eritrocitelor, ca si pe calea stimularii cresterii hemoglobinei, pigmentul sanguin transportator al oxigenului. Cazurile moderate de hipertensiune arteriala beneficiaza de serviciile curei heliomarine, pe calea atenuarii debitului sistolic, adica a volumului de sange pe care il pompeaza inima la fiecare contractie.
-Beneficiaza de serviciile complexe ale curei heliomarine si ateroscleroza putin avansata, pe calea normalizarii lipidelor sanguine, lipide care in exces contribuie la formarea acestei rugini biologice, reprezentata de aterom, substanta care depunandu-se pe peretii arterelor, reduce implicit aportul sanguin si pe acela de oxigen, cu tot ce decurge pentru organism din aceasta realitate.

-Cura heliomarina are indicatii majore in bolile reumatice inflamatorii cronice si mai ales in poliartrita cronica evolutiva, ce afecteaza mai ales articulatiile mici ale mainilor si picioarelor, ca si asa numita spondilita anchilopoetica, boala ce se caracterizeaza prin anchilozarea coloanei vertebrale ca si prin incubarea ei progresiva.

-Beneficiaza de aceeasi cura tuberculoza extrapulmonara si in special cea osteoarticulara, ganglionara si peritoneala, favorizand cicatrizarea plagilor si fistulelor, atat de frecvente in aceste varietati de infestare tuberculoasa, favorizand de asemenea metabolismul calciului si stimuland sistemul neuroendocrin.
-O serie de boli ortopedice (intarzierile in consolidarea fracturilor, atrofiile musculare, redorile articulare, respectiv intepenirea lor), beneficiaza de cura heliomarina si asta pe calea reglarii metabolismului calciului si fosforului, ca si pe calea reglarii sistemului neuroendocrin, de unde redobandirea puterii de contractie a muschilor si redobandirea mobilitatii articulare.
-Cura heliomarina influenteaza favorabil o serie de boli inflamatorii ginecologice cronice pe calea micsorarii fenomenelor dureroase, pe calea decongestionarii focarelor de inflamatie, ca si pe calea normalizarii functiei hipofizare, de unde normalizarea secretiei interne a ovarelor.
-De aceeasi cura mai beneficiaza si o serie de boli de piele, ca pitiriazisul, psoriazisul si eczemele uscate, cura ducand la disparitia pruritului, la uscarea veziculelor si eliminarea placardelor, elemente ce caracterizeaza aceste boli.
-Beneficii majore ale curei se inregistreaza in cazul multor boli ale copiilor, in special la aceia suferind de rahitism, ca si in convalescenta dupa diferite boli infectioase.
Contraindicatii
Curei heliomarine ii sunt proprii si o serie de contraindicatii, mai importante fiind:
Tuberculoza in fazele ei evolutive.
Insuficienta cardiaca.
Hipertensiunea arteriala severa.
Insuficienta renala ca si nefritele cronice.
Bolile sistemului nervos central ca si bolile psihice sau nevrozele.
Anumite boli endocrine, precum hipertiroidismul.
Helioterapia (Expunerea la soare)

O revista medicala britanica arata ca in prezent principala problema de sanatate a omenirii este saracia, care s-a dublat din 1975 incoace. Cu toate astea, dorul oamenilor de vacanta, de odihna si soare, ramane constant, soarele fiind la fel de sanatos si de bun pe plajele Mediteranei, Neptunului sau pe o patura, asternuta in gradina sau pe balcon. Nici un microb nu-i poate supravietui soarelui. Razele sale au efecte binefacatoare asupra noastra, fara ele viata nu ar fi posibila. Ziua buna se cunoaste de dimineata - se spune - si este adevarat: o zi insorita creeaza buna dispozitie, element ce cantareste mult in pastrarea sanatatii, lumina soarelui indeplinind rol de remediu contra starilor de stress sau depresive. Acest remediu ramane valabil chiar si in zilele cand soarele este cu "dinti".

Expuse cumpatat luminii solare, tegumentele noastre capata mai multa sanatate, devin mai putin vulnerabile la diferite agresiuni, infectii, eroziuni, ulceratii. Exagerarile sunt, insa, periculoase. Orice imprudenta, chiar aparent minora, poate rupe echilibrul energetic, cu implicatii asupra metabolismului celular, asupra functiei unor organe mai profunde, a sangelui si - nu in ultimul rand - asupra pielii.

Avantaje

Expunerea corecta si prudenta la soare prezinta avantaje indubitabile: ea intareste sistemul imunitar, amelioreaza miscarile in articulatiile tumefiate reumatic, atenueaza parezele faciale etc. in aceasta ordine a beneficiilor, se mai adauga acela ca, sub influenta radiatiilor solare asupra pielii, corpul omului produce vitamina D, o vitamina indispensabila fiintei noastre, din viata intra-uterina si pana la batranete, la femeie si barbat in egala masura. Rolul vitaminei D este multiplu. Ea asigura absorbtia calciului si fosforului din intestin, reabsorbtia calciului in rinichi, pentru a nu se pierde prin urina, fixarea, dar si eliberarea sa din oase, intervine in activitatea unor globule albe ce au rol in imunitate, de asemenea in producerea de interferon, substanta din prima linie de aparare contra virusurilor si cancerului (in tratamentul melanomului malign se administreaza interferoni). Toate aceste calitati largesc indicatiile terapeutice ale expunerii la soare, la care trebuie adaugate si altele ca: osteo-distrofia bolnavilor cu insuficienta cronica de rinichi, osteo-mialgii rezistente la terapia curenta, boli tiroidiene si paratiroidiene.
Deci, vitamina D si derivatii sai pot face mai mult decat doar sa previna rahitismul la copii ori la adulti si varstnici si sa ajute la prevenirea osteoporozei, ce predispune la fracturi greu consolidabile. Persoanele in varsta sunt recunoscute ca avand o carenta de vitamina D, cantitatea de vitamina produsa depinzand doar de durata si suprafata pielii expusa actiunii razelor ultra-violete. Astfel, o expunere de 5 minute a fetei si mainilor (aproximativ 600 cm2 de piele) produce o crestere semnificativa de vitamina, fapt important daca ne gandim ca sunt multi varstnici nedeplasabili ori aflati in camine-spital, unde expunerea la soare este mult redusa. Aceasta expunere la soare redusa poate cauza un sindrom dureros, prezent la multi bolnavi, cand durerea nu cedeaza la medicatia antinevralgica. Se constata in schimb ca ea cedeaza spectaculos la administrarea de vitamina D. Este necesar, deci, ca in prezenta unui sindrom dureros, inainte de a se administra antinevralgice, sa se evalueze bilantul la zi al vitaminei D in organism, evitand medicamente ce pot dauna varstnicilor, bolnavilor digestivi, renali sau gravidelor.

Pericolele expunerii prelungite la soare

In cazul oamenilor sanatosi, expunerile abuzive la soare nu aduc nici un beneficiu in plus, ba pot chiar sa fie un factor de risc in aparitia unor boli. in ce-i priveste pe oamenii bolnavi, expunerea prelungita la soare le poate agrava starea. Mamifer superior fara blana, omul este obligat sa-si ocroteasca pielea in fata soarelui arzator, mai ales persoanele cu pielea de culoare deschisa, ori care consuma din abundenta alimente grase. Arsurile tegumentelor produse de soare distrug parti din tesuturi, iar daca arsurile se repeta, se ajunge la leziuni stabile, punct de initiere a procesului canceros, sau - in cazuri usoare - ridarea pielii, cu aspectul de batranete timpurie.

Alte dezavantaje

Ą Creste hormonul de lactatie produs de hipofiza, urmarea fiind stari depresive, dureri, dar mai ales tumori la san. Se pot produce dereglari ale ciclului menstrual. La femeile ce folosesc pilule anticonceptionale, pot apare modificari la san si mai ales la uter, ori flebite la membrele inferioare, sangele devenind mai vascos. Expunerea la soare (pana la arsuri si insolatie) devine un factor major pentru multe boli cardio-vasculare, valvulopatii, angina pectorala, infarct cu diferite localizari, tromboflebita hemoroidala. Avertismentul le vizeaza mai ales pe gravide, persoanele in varsta, cele cu afectiuni psihice. Colagenozele, lupusul eritematos, poliartrita reumatoida, dupa o usoara ameliorare clinica provocata de soare, se agraveaza. Persoanele care au avut reumatism in copilarie pot face mult mai usor aceste maladii in viitor, situatie valabila si pentru psoriazis, alergii de orice fel, pareza faciala, scleroza multipla, miopatii, miastenia gravis.
Orice persoana cu istoric de boala neoplazica, indiferent de intervalul scurs de la stabilizare sau de localizare, are restrictie absoluta de expunere la soare. inainte de a opta pentru baia de soare, sa cugete mult si cei cu Zona Zoster, herpes recidivant, bolnavii cu glaucom, aceia cu leziune de retina, cataracta, cheratita, blefarita, conjunctivita, cei care poarta lentile de contact. Persoanele cu obezitate sa nu comita eroarea ca in aceasta perioada sa inceapa cure de slabire. Interzicerea plajei ii priveste si pe cei cu otite, mastoidite, sinuzite. Bolnavii de tuberculoza pulmonara, ganglionara, intestinala - sunt si ei vizati de pericol. Fac exceptie aceia cu localizare osoasa si genito-urinara, dar si in cazul lor expunerea la soare se limiteaza la 10-15 minute pe zi, cu masuri de protectie.
Cum sa beneficiem de soare fara pericole?

Foarte recentul congres german al specialistilor oncologi, desfasurat la Berlin, a stabilit sfaturi practice privitoare la protectia pielii, pentru a feri organismul de efectele daunatoare ale razelor ultra-violete. Le rezumam pe scurt: Ą inainte de concediul la mare sau munte, pielea trebuie pregatita prin expuneri scurte la soare, de 5-10 minute pe zi. Persoanele cu pielea sensibila trebuie sa stie ca nisipul transporta razele ultra-violete si la umbra. in zilele insorite de vara, intre orele 11.00-15.00, aceste raze sunt foarte incisive si trebuie sa se apeleze la mijloace de protectie (amintitul congres al oncologilor germani a stabilit, de exemplu, ca pentru copii ele trebuie sa fie in numar de 15: palarioare si vesminte din bumbac de culoare alba pentru a reflecta lumina, ochelari de soare etc.).
Bine ar fi sa se evite obiceiul de a adormi pe plaja insorita (ori pe iarba muntelui insorit). Pentru somn, puteti sa cautati umbra, dar atentie, fiindca se poate raci cu usurinta, mai ales in cazul copiilor care sunt tinuti dezbracati. Somnul in aer liber prezinta si pericolul intepaturilor de insecte, eveniment ce poate crea serioase probleme. Ą Evitati obiceiul de a unge pielea pe mari suprafete cu namol. Fiind negru la culoare, el nu reflecta lumina, crescand mult temperatura in piele, pe mari intinderi.
Ą Arsurile si insolatia, consecinte ale expunerii neprotejate la soare, necesita - in functie de intensitatea lor si de gradul de suferinta - remedii pe masura. Astfel, in cazurile de varsaturi, diaree, dureri de cap intense, frisoane, febra, edeme la membrele inferioare, la fata, ameteli, chiar lesin, cea mai inteleapta masura este consultarea unui medic, mai ales daca starea descrisa priveste un copil, o femeie insarcinata (imprudenta), o persoana in varsta, ori bolnavi cardio-vasculari, cu afectiuni respiratorii, hepato-renale s.a.
Cazurile moderate de insolatie si arsuri, la persoane sanatoase, necesita repaus, administrarea de lichide usor zaharate, sucuri de fructe diluate cu apa si foarte putin sarate, baute treptat, in ritm de 250-300 ml pe ora, timp de 3-4 ore. Arsurile se pot ameliora prin comprese cu apa rece, schimbate repetat, la cateva minute. Durerea va fi calmata seara pentru a permite somnul, cu 1-2 fiole de Algocalmin ori Piafen. Vitamina E, 2 capsule pe zi, 1-2 saptamani, ajuta la indepartarea radicalilor liberi ai oxigenului, rezultati din enorma energie revarsata asupra corpului de catre soare.
Dupa 1-2 zile de regim hidric (apa, sucuri naturale), dieta alimentara va cuprinde fructe, legume, lactate, orez (mai ales daca a fost si diaree). Nu lasati copiii ore in sir in bataia razelor dogoritoare de soare. Ele predispun la boli de sange, dar si la afectiuni curente respiratorii, rino-faringiene, otite etc.
Talasoterapia, din antichitate si pina azi
Daca v-ati hotarit ca pe timpul concediului sa faceti o cura de talasoterapie este o alegere buna pentru sanatatea dumneavoastra. Daca nu, speram ca va veti convinge de beneficiile unei cure bazate pe principiile naturale ale mediului marin dupa ce veti citi in continuare.
________________________________________
Ce este talasoterapia
Talasoterapia isi are radacinile in antichitate. Chiar din aceste timpuri, omul devine constient de virtutile apei in tratarea afectiunilor. Preocuparile pentru mediul inconjurator, atentia acordata corpului uman si sanatatii acestuia contribuie la dainuirea talasoterapiei. Reinnoita in metode si structuri, aceasta terapie este din nou la moda pentru a face oamenii sa se simta mai bine si mai in forma.
Daca unii cred ca talasoterapia pastreaza imaginea batrinilor bogati care isi trateaza afectiunile intr-o statiune plictisitoare de la malul marii, atunci ei gresesc. Talasoterapia s-a democratizat si in acelasi timp imbina functia medicala cu mentinerea formei fizice si psihice. Pe linga toate acestea exista curele de slabire, curele antistres de talasoterapie. Ingrijirile sint diversificate si vizeaza un public din ce in ce mai numeros. Foarte multi sint cei care solicita astfel de tratamente pentru durerile de spate sau de picioare.
Tinere mame dornice sa-si regaseasca forma, femei in cautarea linistii si sanatatii, tinere in lupta cu celulita... Pina de curind, talasoterapia nu era destinata decit publicului feminin. Ei bine, lucrurile s-au schimbat si aici. Curele special adaptate barbatilor sint deja in programele marilor centre de talasoterapie.
Alegerea curei potrivite de talasoterapie
Turismul sanatatii si mentinerii formei se dezvolta din ce in ce mai mult. Talasoterapia si-a gasit locul ideal in sistem indeplinind rolul de a reda forma fizica si psihica optima a oamenilor. De aceea, este important cum va alegeti centrul si cura de terapie.
La noi in tara exista centre de talasoterapie pe Litoral in statiunile Eforie Nord, Techirghiol s.a. Turistul nu are decit sa afle ce fel de cura i se potriveste pentru a alege centrul corespunzator. Medicul de familie sau medicul balneolog este cel mai in masura sa recomande aceste lucruri.
Cea mai cunoscuta cura este cea de recuperare a formei fizice si psihice in general. Dar alaturi de cura clasica, centrele au deschis programe de tratament care raspund si unor nevoi individuale, precum cura antistres, cura postnatala sau prenatala, curele antitabac, curele de slabire/ dietetice/ nutritioniste, cura pentru menopauza, curele pentru tratarea anumitor afectiuni (reumatism, poliartrita, sechele postoperatorii sau posttraumatice etc.).
Pe de o parte, o persoana care doreste liniste si odihna nu se va orienta catre acelasi centru cu alta care vrea animatie in fiecare seara. Pe de alta parte, un centru care adaposteste 600 de turisti pe zi nu este la fel cu altul a carui capacitate de primire este de 100 de locuri.
Alt criteriu de selectie este alegerea regiunii si a climatului. In mod traditional calificam climatul de la munte drept unul tonifiant, iar cel de pe litoral unul calmant. Persoanele hiperstresate si insomniace ar avea tot interesul sa opteze pentru o cura marina, pe cind cei obositi ar trebui sa profite de beneficiile aerului de munte.
Turistii trebuie sa aleaga si locul de cazare in centru, iar diferenta este data atit de calitatea si experienta terapeutilor, cit si de confortul camerelor. Un centru deschis de 20 de ani are mai multa experienta decit unul infiintat de curind.
In cele din urma, alegerea se face si in functie de echipamentele si serviciile oferite (piscina, sala de sport), de activitatile anexe propuse (tenis, echitatie, ciclism, golf), de animatiile turistice si culturale (excursii, vizite la muzee, festivaluri de muzica, teatru) si de ingrijirile speciale (masaj, cursuri de nutritie).
Oricine poate face talasoterapie
Cura de talasoterapie se adreseaza celor care doresc sa scape de stres, sa-si amelioreze dinamica corporala, sa se relaxeze si sa se deconecteze de la rutina. Persoanele amatoare au posibilitatea sa se ocupe de ele pe parcursul unui sejur maritim. Pentru regasirea armoniei o cura de zece zile este ideala. Talasoterapia este deschisa tuturor: tineri sau mai putin tineri, sedentari sau sportivi. Nu trebuie confundata cu tratamentele balneologice. La talasoterapie se poate merge in familie, in cuplu, cu prieteni, copii. Fiecare poate fi fericit desfatindu-se numai cu produse naturale: apa marii incalzita la 33 de grade Celsius, namol, argila, plante medicinale, alge si uleiuri esentiale, fara sa uitam adevarata comoara - aerul marin si soarele. Talasoterapia reda un bun echilibru biologic. Nu se face o astfel de terapie pentru vindecare, ci pentru imbunatatirea formei.
La sosire, in functie de centru, vizita medicala este insotita de o electrocardiograma, o masurare a capacitatii respiratorii si a amplitudinii toracice. Este indicat si un profil psihologic si comportamental. Obiceiurile alimentare sint trecute in revista si se corecteaza daca este cazul. Acest bilant permite medicului si celorlalti terapeuti sa stabileasca o cura personalizata si adaptata nevoilor noului venit.
Paleta de tratamente oferite de centrele de talasoterapie
- Aerosoli – inhalarea unor particule de apa de mare cu produse specifice pentru tratamentul afectiunilor respiratorii.
- Impachetari corporale – tratament anticelulitic si nu numai pe baza de cataplasme calde, cu alge, namol, insotite de ionizare.
- Algoterapie – amestec din diferite alge marine, aplicate pe corp. Favorizeaza relaxarea musculara, elimina toxinele prin transpiratie si remineralizeaza corpul.
- Aquagim – gimnastica intr-o piscina cu apa de mare calda a carei portanta naturala faciliteaza miscarile. Ea permite tonifierea siluetei.
- Auriculoterapia – stimularea punctelor reflexogene ale pavilionului urechii (fara intepatura), utilizata mai ales in cura antitabac.
- Bai fierbinti – tratament individual desfasurat in cada care asociaza un hidromasaj realizat de jeturi de apa ciclice in sensul circulatiei singelui. Aceasta emulsie din apa si aer de mare si alge marine favorizeaza oxigenarea tesuturilor si relaxarea generala. Baile in apa de mare trebuie sa aiba temperatura intre 34 si 37 de grade Celsius.
- Bai pentru hidromasaj – hidromasajul trebuie sa fie puternic, global sau localizat, realizat prin jeturi multiple pe traseele musculare si in sensul circulatiei sangvine. Au o actiune analgezica, circulatorie si pentru decontractarea musculara. Favorizeaza absorbtia transcutanata de oligoelemente si saruri minerale.
- Bai cu microbule – bulele maseaza corpul, iar efectul lor circulator contribuie la absorbtia transcutanata de oligoelemente si saruri minerale.
- Bai multijet – corpul este masat progresiv de la picioare catre coloana cervicala prin numeroase jeturi.
- Bai cu namol – se efectueaza prin impachetari cu namol marin, iar caldura acestuia se degaja la contactul cu pielea tratind durerile, iar articulatiile sa-si regaseasca supletea.
Talasoterapia vine in ajutorul celor care vor sa slabeasca
Apa, grasimea si muschii sint cei trei factori luati in considerare intr-o cura de slabire. Retentia de apa in tesuturi este foarte frecventa, mai ales la femei, fenomen intarit de fluctuatii hormonale, stres, sedentarism si obiceiuri alimentare daunatoare. Prin efectul sau osmotic, talasoterapia favorizeaza eliberarea tesuturilor asigurind drenajul reziduurilor si toxinelor.
Tratamentele curative au o actiune tonifianta asupra tesuturilor si, in general, remodeleaza silueta. Un plan de dieta, elaborat de specialisti, permite eliminarea grasimii echilibrind consumul de calorii in functie de morfologia, stilul de viata si activitatea fizica ale fiecarei persoane in parte. Unele centre propun si cursuri de bucatarie dietetica. Cura de talasoterapie este si un bun prilej de adoptare a unei activitati fizice regulate care ajuta la formarea musculaturii. Astfel, exercitiile fizice pentru musculatura vor putea fi practicate si dupa cura.
Citeva saptamini de talasoterapie nu sint suficiente pentru a pierde toate kilogramele in plus acumulate de organism de-a lungul timpului. Dar macar veti fi pe drumul cel bun. De aceea, programul de slabire personalizat care va fi propus de profesionisti (medici, nutritionisti, kinetoterapeuti, profesori de sport) va va ajuta sa invingeti kilogramele in plus si va va permite sa mentineti dupa cura stabilizarea greutatii pe termen lung si chiar sa faceti unele progrese.
Si barbatii sint amatori de talasoterapie
Mult timp reticenti, barbatii sint astazi din ce in ce mai numerosi pentru a se lasa sedusi de talasoterapie. Departe de imaginea batrineasca de ingrijire pentru pensionari, centrele propun de acum programe adaptate. Atunci de ce barbatii nu ar plonja si ei in mijlocul sanatatii marine. Acest savant cocteil de relaxare, bunastare si activitate fizica exista. Curele de talasoterapie rezervate barbatilor se multiplica pe zi ce trece.
Laudata de atletii de performanta, talasoterapia alatura beneficiile apei si climatul marin pentru o mai buna forma fizica. Maseuri, antrenori, medici, nutritionisti... nimic nu lipseste pentru bunastarea unui om activ, preocupat de starea sa generala.
In program se regasesc urmatoarele activitati: antrenament pentru mentinerea formei fizice, terapii in apa marii, bronzare pentru recuperare, masaj si, pentru ca seductia nu este numai apanajul sexului frumos, citeva ingrijiri estetice relaxante. Toate acestea au ca scop dezvoltarea musculara, relaxarea, regenerarea si recuperarea organismului.
Curele antistres de talasoterapie
Daca va programati o cura antistres trebuie sa stiti ca este solutia ideala deoarece o echipa de specialisti se vor ocupa de dvs. exact in momentul cind simtiti ca sinteti la capatul puterilor. Tratamentele corporale sint axate pe deconectare: masaje de relaxare, exercitii fizice in piscina, sedinte de meditatie. Acestora le sint asociate ingrijiri de balneoterapie, hidroterapie si algoterapie.
De exemplu, puteti face sedinte de relaxare in piscina. Aceasta tehnica de relaxare permite intimpinarea dificultatilor zilnice cu o mai buna stapinire de sine. Sedinta este indrumata de un kinetoterapeut si consta in constientizarea propriului corp sub efectul plutirii. Muzica si temperatura apei marine contribuie la relaxarea corpului si a spiritului. Ar mai fi dusurile aromatonice care constau in hidromasaj vertical insotit de jeturi laterale cu presiune variabila. Difuzia esentelor aromatice amestecate cu vaporii de apa de mare transforma totul intr-o senzatie de bine si de confort.
Impachetarile cu alge si namol marin favorizeaza decontractarea musculara si permit eliminarea toxinelor prin transpiratie. Se vor aplica intr-un strat gros alge amestecate cu namol cald pe spate, membre, inclusiv pe articulatii.
Talasoterapia este ideala pentru durerile de spate
Cura speciala pentru spate este propusa de centrele de talasoterapie dintr-o perspectiva de preventie pentru ca ea nu se poate efectua in crizele acute. Talasoterapia pentru spate permite deprinderea unor reguli elementare pentru o mai buna igiena de viata in acest sens si adoptarea reflexelor potrivite pentru tratarea durerilor de spate (invatarea asezarii corecte pe scaun, aplecarea si ridicarea corecta a obiectelor etc.).
Recomandarea majora catre talasoterapie este tratamentul artrozei, afectiune cronica degenerativa ale carei localizari frecvente sint la nivelul spatelui, genunchilor si soldurilor. De asemenea, este indicata pentru reumatismele inflamatorii, care se manifesta prin dureri in momentul miscarilor. Pacientii vor putea sa inceapa, cu aceasta ocazie, practicarea unei activitati fizice adaptate, pe care vor putea sa o urmeze si cind se intorc acasa.
Ingrijirile sint adaptate fiecarei problematici dorsale
Cura debuteaza printr-un examen medical complet, efectuat de un specialist, care va permite determinarea nu numai a locurilor de tratat, dar si intelegerea motivelor pentru care pacientul sufera din cauza spatelui: posturi incorecte sau miscari nepotrivite care afecteaza functionarea coloanei vertebrale.
Principalele tratamente sint:
- sedintele de kinetoterapie in sala de gimnastica medicala;
- sedintele de kinetoterapie posturala marina in piscina cu apa de mare, care intaresc recuperarea efectuata pe uscat;
- pentru refacerea tonusului muscular exista masajul si alte activitati acvatice (bai, dusuri);
- sedinte de relaxare fizica si psihica
Tratamente interne cu apa de mare, numita plasma marina
O analogie atestata
Înca din 1890, un grup de cercetatori francezi coordonat de doctorul biolog René Quinton a demonstrat analogia existenta între plasma sanguina din organismul uman si apa marii, mediul care a favorizat aparitia vietii pe Pamînt. De fapt toate sarurile minerale si oligoelementele care se afla în apa de mare prezinta o concentratie similara celei pe care o regasim în plasma sanguina umana. Asadar, din punct de vedere anatomic, compozitia si structura mediului interior al omului prezinta mari similitudini cu proprietatile apei marii selectionate, elaborate si prelucrate în vederea obtinerii plasmei marine.
S-au formulat trei constante
De-a lungul a cîtiva ani cercetatorii au supus testelor mai multe animale. Pe baza observatiilor obtinute s-a realizat un studiu complex de biologie generala si comparata, care i-au condus la formularea a trei constante.
Prima este legea constantei termice originale. Aceasta explica aparitia vietii terestre prin mentinerea unei anumite temperaturi, neafectata în nici un fel de variatiile cosmice.
Constanta acvatica reprezinta cel de-al doilea factor. Se crede ca atît organismele inferioare, cît si cele superioare s-au nascut fara îndoiala în mediul acvatic. Asa se explica de ce toate vertebratele prezinta la un moment dat din viata lor embrionara cinci branhii si partea dorsala caracteristica pestilor. Din punctul de vedere al legii constantei marine se considera ca mediul oceanic a creat conditiile propice vietii. Conform teoriei constantei marine, Viata a mentinut totdeauna vitalitatea celulelor organismului într-un mediu ce prezenta compozitia exacta cu cea a apei sarate a marii, cea care constituie de fapt originea vietii.
În timp, concentratia de saruri se modifica
Compozitia apei marii s-a schimbat foarte mult în ultimul timp. La început, cînd s-au facut simtite primele zvîcniri ale vietii pe pamînt, concentratia apelor oceanice în saruri minerale era 9 grame pe litru. Astazi ea a ajuns la aproape 33 de grame pe litru (330 de grame pe litru în Marea Moarta). Cresterea concentratiei de saruri minerale în mari si oceane se explica prin eroziunea si formarea continentelor.
Efectele terapeutice ale plasmei marine
Ca urmare a testelor facute, s-a constat ca plasma marina are efecte terapeutice uimitoare asupra organismului uman. Singura conditie pentru ca rezultatul obtinut sa fie cel favorabil consta în gradul de salinitate a apei. S-a observat ca daca epuram o anumita cantitate de apa de mare potentialul lichidului este inevitabil distrus. Iar daca secam cîteva grame de apa de mare, pornind de la extractul sec obtinut, nu vom avea nici un efect terapeutic real, deoarece nu se poate reconstitui compozitia initiala. Pentru a pastra toate elementele esentiale în stare pura, apa de mare trebuie bine conservata.
Plasma marina se prezinta sub trei forme
Plasma marina hipertonica reprezinta apa de mare naturala, pura, nepoluata. Concentratia ei în saruri minerale si oligoelemente este superioara plasmei noastre sanguine.
Cunoscuta sub denumirea de duplasm, cel de al doilea tip de plasma e considerat o varianta a celei hipertonice, numai ca e partial diluata.
În al treilea rînd vorbim despre plasma izotonica, ce corespunde din punct de vedere compozitional plasmei noastre sanguine. Continutul de saruri minerale e în proportie de 9 grame pe litru.
Definitie
Plasma marina e un produs natural, perfect asimilabil, care contine oligoelemente folosite de organisme în aceleasi proportii ca si mediul intern al corpului uman.
Puritatea apei trebuie conservata integral
Dupa mai multe teste nereusite, cercetatorii si-au dat seama ca nu e bine ca apa sa fie prelevata din orice loc. S-a observat ca factori precum distanta în raport cu tarmul, climatul sau vegetatia marina influenteaza decisiv rezultatul analizei de laborator. Apa de mare folosita acum la obtinerea plasmei este colectata din ocean din puncte calculate la 10 metri de fundul marii si la 30 de metri de suprafata, utilizînd metode de protectie speciale. Dar chiar si asa tot timpul se asteapta momentul în care puritatea apei este perfecta. Odata prelevata, mostra se transporta într-un recipient izotermic si de obicei în mai putin de 48 de ore ajunge în laboratoarele de cercetare. Conditiile de sterilizare maxima presupun nici un fel de contact cu metal, nici o crestere a temperaturii. Astfel plasma marina îsi conserva echilibrul molecular, precum si totalitatea oligoelementelor si a micronutrimentelor celulare biodisponibile care o compun.
Plasma marina este benefica pentru regenerarea tesuturilor si a celulelor corpului uman
Chiar daca s-a afirmat ca plasma marina este benefica pentru regenerarea tesuturilor si a celulelor corpului uman, a trebuit verificat acest lucru. S-a început cu testarea pe animale. Într-o prima etapa i s-a injectat unui cîine o anumita cantitate de plasma marina cu o viteza comparabila cu cea a eliminarii apei din rinichii animalului. Subiectul a primit o cantitatea de lichid egala cu greutatea corpului, astfel încît organismul pacientului sa nu fie afectat de presiune. Experimentul s-a repetat si în cazul unui al doilea cîine, numai ca de asta data viteza de injectare a fost mai mare decît cea de eliminare a apei din rinichi. În consecinta stomacul pacientului s-a balonat. Organismul sau a fost supraîncarcat de plasma. Dupa terminarea transfuziei, cîinele a eliminat un volum de lichid de 60 de ori mai mare decît în mod normal, fara ca rinichii sa fie afectati negativ. Asadar, supradoza de plasma marina nu s-a dovedit a fi toxica pentru organism. La doua saptamîni de la efectuarea testelor, s-a constat ca, datorita actiunii terapeutice a plasmei, sîngele pacientilor era cu mult mai oxigenat si purificat decît înainte.
Functia de regenerare a celulelor
Rezultate senzationale au condus în scurt timp la aplicarea tratamentului pe subiecti umani. Prima persoana testata a fost un bolnav de tifoida în stadiu final. Acestuia i s-a injectat în zona subcutanata o anumita cantitatea de plasma marina izotonica. A doua zi de dimineata pacientul se simtea mult mai bine, servind micul dejun cu o mare pofta de mîncare. Dupa zece zile, în urma tratamentului intensiv la care a fost supus, pacientul a fost recuperat pe deplin.
Care sint concluziile experimentului
Dupa 1980 numerosi medici au ales sa foloseasca plasma marina ca procedeu recuperatoriu în cazurile pacientilor carora de obicei nu li se mai dadea nici o sansa. Metoda e folosita atît în Franta, cît si în Spania, Italia, Germania, Elvetia, Statele Unite, Canada etc.. Rezultatul miraculos al acestui tratamentului consta în faptul ca celulele unui mediu organic intern uscat si erodat se hranesc cu plasma marina izotonica. În consecinta, celulele îsi recapata proprietatile de baza, furnizînd corpului toate elementele necesare. Datorita oligoelementelor si multinutrimentelor pe care le contine, plasma reconstruieste mediul intern arid al oraganismului viu. Tratamentul cu plasma este excelent în combaterea bolilor de piele si a tuberculozei.
Despre primul dispensar marin
Biologul René Quiton a deschis în 1906 la Paris primul dispensar marin. Inaugurarea centrului de tratament s-a produs pe fondul unei situatii sociale si economice foarte grele. Dar numai prin munca medicilor de la aceasta clinica mii de copii bolnavi de holera infantila si gastro-enterita au putut fi salvati de la moarte.
Femeile însarcinate pot naste mai usor
S-a observat ca prin injectarea unei mici cantitati de plasma izotonica în zona subcutanata, în cazul femeilor însarcinate se reduce vizibil numarul de contractii false. În plus, medicamentul regleaza functionarea organismului mamei, fapt ce duce la nasterea la termen si într-o excelenta stare de sanatate a copilului. Cu ajutorul acestui produs raportul dintre fier si minerale va fi totdeauna egal.
Mineralele asimilabile prin plasma marina
În Québec aproape toti terapeutii aplica tratamentul cu plasma marina pe cale orala sau prin hidroterapie. Johanne Béliveau, medic specialist la Clinica de neuropatie Sfînta Teresa, declara: Plasma marina e singura sursa de minerale pe care o folosesc. Pe piata, în plafare sau farmacii exista o mare varietate de minerale, dar în marea lor majoritate nu sînt asimilabile pentru organismul uman. De exemplu dolomita. Dolomita este un fel de roca bogata în calciu. Dar chiar daca transformam dolomita în pudra, calciul nu va fi în întregime asimilat de celule, deoarece moleculele sînt prea mari. Ca si în cazul unor pastile a caror compozitie se dovedeste prea dura, asimilarea dolomitei praf nu face decît sa creeze depozite în jurul celulelor, ceea ce conduce la aparitia aciditatii stomacale. Spre deosebire de acestea, mineralele din plasma marina sînt usor de asimilat, atît de catre persoanele care acuza probleme digestive mai complicate, cît si de cele cu ritm digestiv fragil.
Plasma marina încetineste evolutia cancerului
Tratamentul cu plasma marina se aplica în cele mai diferite sfere ale medicinei, fiind considerat un extraordinar remediu pentru regenerarea corpului. Pentru bolnavii de cancer, de exemplu, trei capsule cu plasma izotonica timp de cel putin patru luni duc la încetinirea evolutiei bolii, diminuînd semnificativ metastaza.
Viciile deshidrateaza organismul sanatos
În urma unui sondaj efectuat acum cîtiva ani în mai multe tari din Europa toti medicii naturopati chestionati au raspuns ca demineralizarea organismului se produce în primul rînd din cauza consumului excesiv de cafea si tigari. Pe lînga acestea, alti factori sînt reprezentati de poluarea mediului din ce în ce mai mare, de stresul vietii cotidiene sau de alimentele de proasta calitate.
Mineralele - conditia de baza pentru o sanatate perfecta
Pentru a functiona normal organismul are tot timpul nevoie de minerale. si daca nu gaseste mineralele necesare în alimente, le va cauta în oase sau în muschi. Asa se explica numeroasele cazuri de osteoporoza. În asemenea conditii aciditatea creste si vitalitatea scade. Cînd situatia se agraveaza, daca nu vom lua atitudine, va fi prea tîrziu ca sa mîncam numai zece morcovi si sa ne însanatosim într-o zi.
92 de elemente minerale stau la baza plasmei marine
Avînd o structura atît de complexa, cu greu se mai poate gasi un produs complementar. Între toate mineralele ce o compun exista o armonizare perfecta. Iata ce spune Lucie Courchesne, asistenta medicala la o clinica din Montreal: Daca utilizam plasma pentru a iriga colonul, absortia în intestine se produce mult mai repede.
Medicamentul pe baza de plasma marina
Darlene Fortin ne povesteste: De cîte ori intilnesc o persoana cu sistemul imunitar slabit, care acuza oboseala excesiva, o sfatuiesc sa încerce Quinton, remediul cel mai eficient pentru recuperarea celulelor bolnave. As putea spune ca organismul, inconstient, recunoaste ca are nevoie de acest produs. Quinton echilibreaza balanta nutritiva si energetica a fiecarui pacient. Si asta pentru ca medicamentul contine un urias potential vital.
Un bun medicament impotriva hiperaciditatii cronice
Cînd pH-ul devine prea acid la nivel celular, membrana celulei devine ermetica si se închide. Chiar daca asimilam suplimentar substante care sa atenueze aciditatea, celulele nu le mai absorb. Aici intervine rolul plasmei marine; ea restabileste echilibrul dintre acid si baza. Reechilibrînd si încarcatura electrica a celulelor, acestea vor fi din nou capabile sa asimileze.

Documentar de Lidia Molder


Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Adelina la data de Mier 14 Noi - 19:44

Tendinita - simptome, diagnostic si tratament



Tendoanele sunt extensii specializate ale muschilor, formate din tesut conjunctiv care leaga fibrele musculare de capetele osoase. Tendonul poseda proprietati elastice care diminueaza riscul de rupturi. Cu toate acestea, una din afectiunile acestor structuri, poarta numele de tendinita.

Ca si durerea musculara aparuta dupa un efort prelungit, tendinitele sau tenosinovitele reprezinta inflamatii dureroase ale tendoanelor. Tendinita reprezinta de fapt ruptura partiala a unor fibre de colagen care se insoteste de un edem local. Evolutia acestor leziuni poate dura mai multe luni. Netratate, tendinitele se pot agrava si se poate ajunge in stare cronica. Instituirea la timp a unui tratament adecvat poate grabi vindecarea si reluarea cat mai rapida a activitatilor zilnice.
Cauzele tendinitelor

Tendinitele pot sa apara la foarte multe persoane, aceste leziuni fiind direct legate de profesie sau de unele activitati recreative. Cauzele tendinitelor sunt multiple si adesea asociate: microtraumatisme repetate (jucatori de tenis, dansatori) sau afectiuni degenerative (imbatranirea tesuturilor antreneaza o uzura, chiar o ruptura, a fibrelor de colagen care constituie tendonul).

Cea mai frecventa cauza a tendinitelor este activitatea sportiva. Solicitarile excesive si repetitive, dar si tractiunea continua a tendonului (sarituri, meci de fotbal, lovituri directe) determina in timp afectarea acestor structuri.

Iata cateva dintre cauzele generale ale tendinitelor:

- hidratarea insuficienta;
- lipsa vitaminelor;
- frigul;
- suprasolicitarea tendoanelor (pozitii solicitante pentru tendoane, timp de recuperare insuficient)'
- mobilitate scazuta;
- lipsa incalzirii.
Simptomele in tendinita

Cel mai frecvent simptom in tendinite este durerea - prezenta adesea in stare de repaus, se accentueaza la palpare si atunci cand se solicita articulatiile vecine tendonului inflamat. Durerea este de obicei acuta, intepatoare, insotita de o inflamare a zonei inconjuratoare. Ulterior apare slabiciunea intregii regiuni afectate (deget, mana, cot, umar, genunchi, glezna).

Una dintre complicatiile tendinitelor este ruptura tendinoasa (ruptura tendonului rotulian sau cvadricipital). Este totusi o complicatie rara, dar grava, manifestata prin dureri extrem de violente si impotenta functionala totala.
Diagnosticul tendinitei

In cazul in care in timpul unui antrenament sau al unei activitati fizice simtiti brusc o durere puternica, ascutita la nivelul unei articulatii este foarte probabil sa aveti o tendinita. In aceasta situatie este indicat sa va prezentati la medicul specialist care poate stabili un diagnostic corect si va poate recomanda un tratament adecvat.

Diagnosticul tendinitei se bazeaza pe: caracteristicile durerilor, examenul clinic si in special palparea care poate declansa o durere vie la nivelul tendonului si examene complementare (radiografie, ecografie, examen RMN).
Tratamentul tendinitei

Evolutia tendinitelor poate dura mai multe luni. Aceasta afectiune poate evolua catre vindecarea spontana sau poate sa persiste si sa devina cronica. Netratate la timp, tendinitele se pot agrava si duc la o deteriorare serioasa a tendoanelor.

Prima masura recomandata in cazul leziunii tendinoase este aplicarea unei pungi cu gheata pe zona afectata, pentru 1-2 zile. Dupa primele zile pot fi folosite comprese sau bai calde care cresc temperatura corpului si imbunatatesc fluxul sangvin determinand relaxarea musculara.

Tratamentul tendinitei se bazeaza pe repaus, luarea de antiinflamatoare aplicate sub forma de pomezi sau de geluri (Diclofenac gel, Ben Gay), medicamente impotriva durerii (Algocalmin, Advil).
Repausul complet este rareori indicat. De fapt, el prezinta mai multe inconveniente decat avantaje deoarece favorizeaza o atrofie a muschilor si nu scade timpul de recuperare. Se prefera deci repausul relativ adaptat la nivelul durerilor.

In perioada de recuperare si pentru intarirea tendoanelor este indicat sa va hidratati corespunzator, sa luati complexe de vitamine si medicamente care contin glucosamine sulfat.

Fizioterapia poate fi foarte eficace si importanta in tratamentul tendinitelor. Se face apel la ultrasunete, curent antalgic, laser, masaj. In cazurile cronice care nu raspund la tratament pot fi necesare solutii chirurgicale pentru repararea tendoanelor.
Prevenirea tendinitelor

Pentru a preveni tendinitele trebuie sa va hidratati foarte bine in fiecare zi (cel putin 2-3 litri de lichid pe zi) si in special in timpul antrenamentelor si al activitatilor fizice. Indicat de asemenea este sa luati complexe de vitamine si sa consumati mult lapte.

Este foarte important ca intotdeauna inaintea unui efort fizic intens sa va incalziti bine (exercitii usoare de stretching, alergare). Incalzirea previne contractia muschilor si a tendoanelor care se produce prin exercitii.

Pe masura ce imbatranim, tendoanele si muschii isi pierd din elasticitate, asa ca exercitiile intensive fara incalzire prealabila pot provoca inflamatii, dureri si chiar rupturi de tendon. De asemenea, s-a constatat ca persoanele cu flexibilitate redusa sunt mai predispuse la tendinite, asa ca incalzirea prin exercitii ar trebui sa devina o activitate de rutina.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

_________________
Ce-i folosește omului să câstige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? (sf Scriptură Marcu 8, 36)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
Adelina
moderator

Mesaje : 5590
Data de inscriere : 12/08/2012
Varsta : 46

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vizitator la data de Joi 15 Noi - 18:08

Cromoterapia

Înca din Evul Mediu, vindecatorii si vrajitorii recurgeau adesea la cromoterapie ca la un mijloc de combatere a diverselor maladii. In zilele noastre, cercetatorii recunosc ca într-adevar culorile au efecte puternice asupra psihicului uman, iar prin intermediul psihicului asupra dispozitiei si sanatatii.
Culori ce stimuleaza si culori ce frineaza
Unele culori stimuleaza activitatea biologica a organismului, altele, dimpotriva, o frineaza. In acest context, un exemplu este anotimpul toamna, detestat de multi din cauza ploilor frecvente si a noroiului. Se sustine ca acestea atrag proasta dispozitie si sanatate precara. Este cunoscuta expresia melancolia de toamna, cind omul isi pierde interesul fata de tot si de toate, îi este somn în permanenta, îi scade apetitul sexual, iar functiile cerebrala si locomotorie sint mult încetinite. Aceste simptome se observa mai ales la femei. Conform unor statistici, femeile sint de aproximativ patru ori mai afectate decit barbatii de indispozitii si chiar stari depresive.
Cauzele: zona lipsei de lumina solara si a culorilor deschise

In realitate, cauzele, motivele melancoliei de toamna trebuie cautate în zona lipsei de lumina solara si a culorilor deschise. Fiind privati de o mare parte dintre excitantii cromatici cu care ne-am obisnuit în timpul verii, psihicul nostru, mai exact constientul si subconstientul nostru, luate împreuna, transmit mai putine impulsuri de comanda sistemului endocrin, care, la rindul sau, emite mai putini hormoni care stimuleaza procesele vitale din organism.
Totodata, din cauza faptului ca sistemul imunitar functioneaza la jumatate din capacitatea sa, se reduce la jumatate rezistenta organismului si se agraveaza bolile cronice. Putem oare da un colorit mai aprins toamnei triste? Pentru aceasta este nevoie sa îndestulam lumea noastra cu unele culori mai deschise. Absenta luminii solare poate fi într-o oarecare masura completata cu lumina artificiala. Încaperea în care ne petrecem majoritatea timpului toamna trebuie sa fie bine iluminata, nici nu trebuie sa ne treaca prin cap sa stam în semiobscuritate. Dimpotriva, este de preferat culoarea alba, apropiata de lumina solara.
Bagheta magica a culorilor
Bagheta magica însa poate fi gama de culori perceputa de-a lungul zilei cu ochiul liber. Pe primul loc se situeaza culoarea rosie. Marele vindecator al Antichitatii Avicena recomanda ca remediu împotriva melancoliei de toamna purtarea unor haine de culoare rosie. În subconstientul nostru, culoarea rosie este asociata cu energia si puterea; ca urmare, îl binedispune pe om. Astfel, culoarea rosie alunga tristetea si emotiile negative, are efecte stimulatoare asupra organelor interne si a muschilor, în special asupra picioarelor.
Desigur, în zilele noastre nu este la moda sa mergi la serviciu îmbracat în rosu, dar atunci cind vii seara acasa este bine sa-ti pui ceva rosu pe tine, o camasa sau o rochie sau cel putin sa te legi cu un baticut rosu. De asemenea, este indicat ca masa de la bucatarie sa fie asternuta cu o fata de masa sau cu o musama în carouri rosii. Este foarte util sa faci rost de o ceasca de culoare rosie, iar gospodinele sa-si cumpere cratite, tigai, ceainice etc. de aceasta culoare. Pe masa de lucru, la birou sau în camera noastra ar fi bine sa avem ceva de culoarea rosie: o mapa, niste flori, o pictura în armonie cu mediul înconjurator si atunci vom simti cum imediat ne revine buna dispozitie, ne calmam si ne creste tonusul.

Efectul de însanatosire al culorii portocalii

Efectul înviorator al culorii rosii este completat de efectul de însanatosire a culorii portocalii, care este extrem de util în tratarea dereglarilor aparatului digestiv, a bolilor de inima, precum si a disfunctiilor sistemului endocrin. Oranjul are efecte asupra rinichilor si vezicii urinare. Purtarea hainelor de nuanta oranj în casa te ajuta sa scapi de tristete si de spaime, previne caderile nervoase si ajuta la cresterea poftei de mincare, care dispare de cele mai multe ori în perioada toamnei.
Culoarea verde este benefica pentru vedere
Culoarea verde este benefica pentru vedere, pentru sistemul nervos si epiderma. Verdele este un minunat vindecator, care ajuta organismul sa elimine toxinele si sa scape de constipatie. Aceasta culoare mai este considerata culoarea recoltei, contribuind la buna circulatie a limfei în organism, eliminarea sucului gastric si a transpiratiei. În acelasi timp, culoarea verde întareste sistemul nervos central, stimuleaza activitatea cerebrala, perceptia informatiilor si o gindire coerenta si precisa. Cind în camera exista obiecte de culoare verde deschis, atunci în dispozitia persoanelor aflate în acest loc se simte o nota de veselie. Din toata gama de culori cea mai armonioasa este verdele, care contribuie la solutionarea unor probleme destul de dificile. Totodata, actiunea sa favorabila mareste functiile inimii si plaminilor. De aceea, oamenii se simt confortabil cind în încapere exista pete de culoare verde, chiar daca ele nu sint foarte mari sau foarte deschise - acestea oricum au efect odihnitor asupra ochiului.

Efectul curativ al culorii albastre
Extrem de puternic este efectul curativ al culorii albastre, care calmeaza stresul si emotiile, scade tensiunea arteriala, micsoreaza durerile în cazul sciaticii si al ulcerului la stomac. Daca un bolnav de pneumonie priveste îndelung un obiect de culoare albastra, atunci acesta se vindeca mult mai repede. Multa lume care sufera de insomnie nu stie ca daca citeste la o lampa cu abajur albastru somnul nu va întirzia sa apara. Efectul va fi acelasi daca în camera în care dormim punem pe perete un covor de culoare albastra sau bleu. Trebuie sa facem în asa fel ca toamna la birou si acasa ochiul nostru sa se bucure de întreaga gama de culori. Veti vedea atunci ca melancolia de toamna va ramine doar o stare... poetica.
Un alt fel de cromoterapie
"Culoarea, aceasta fermecatoare insusire a tot ce ne inconjoara, poate aduce in sufletul nostru bucurie sau tristete, caldura sau raceala, agitatie sau liniste. Ea ne face sa ne simtim mai aproape sau mai departe de noi insine, iar de felul in care ne pricepem sa o utilizam depinde, in mare masura, echilibrul nostru, linistea interioara proprie, bogatia trairilor noastre afective dar si starea noastra fiziologica".

Lasind la o parte culorile zugravite pe peretii camerelor, acestea avind si ele o foarte mare importanta, dra Camelia Ene, specialista in cromoterapie, ne-a vorbit despre culorile florilor si cele din vestimentatie: "Atit florile, cit si hainele pe care le purtam, au culori care pot fi receptate de noi sau de altii de linga noi si ca un posibil mesaj purtator de semnificatii inteligibile. Numai ca, marea varietate de culori a naturii si a obiectelor de vestimentatie este vazuta, simtita si apoi codificata si decodificata intr-un anumit fel, in functie de experienta, gustul estetic si preferintele fiecaruia".
Astfel, spune dra Ene, rosul florilor poate declansa efecte calorice, stimulind comportamentul de lupta. Desi este o culoare foarte calda, rosul este un stimulator general: excita, irita, provoaca, mobilizeaza, incita la actiune. In acelasi timp, culoarea rosie este si un foarte bun stimulator intelectual, insufletind, activind si facilitind asociatiile de idei. Privind rosul aprins al florilor ne creste presiunea sanguina si ni se activeaza respiratia, avind senzatia de caldura.

Florile albastre ofera liniste interioara si genereaza o placuta ambianta afectiva si meditativa. Indeamna la calm si reverie. In schimb, in exces, conduc la depresie, dind senzatia de nostalgie.
Verdele plantelor este relaxant si dadator de speranta, dind senzatia de prospetime si sentimentul nutritiei asigurate. Totodata, faciliteaza deconectarea nervoasa. In plan fiziologic, scade presiunea sanguina si dilata vasele capilare. Florile galbene dau senzatia de caldura, intimitate, satisfactie, admiratie si inviorare. Pot fi un bun calmant al psihonevrozelor, sporind atentia si predispunind la comunicativitate.
Dar si culorile hainelor pe care le imbracam pot avea efect asupra starii noastre de sanatate. "Hainele albe au o nota de prospetime, pace si echilibru. Cele de culoare rosie sint benefice pentru persoanele cu tensiunea scazuta, lipsite de energie. Vesmintele de culoare albastra au efect linistitor, protector. Galbenul din vestimentatie are efect asupra ficatului, stimulind functia hepatica. Este culoarea altruismului si detasarii de lucruri materiale. Fiind situat la mijlocul spectrului, verdele este culoarea echilibrului, a armoniei, hainele de culoare verde avind un efect minunat asupra echilibrului nostru interior", spune dra Camelia Ene. Desigur ca toate aceste sugestii nu pot fi epuizate aici. Sa retinem doar ca atit florile pe care le oferim sau le primim in dar, cit si hainele imbracate zilnic, ne pot ajuta sa trecem peste neplacerile create de diverse probleme de sanatate.
Cromoterapie
De multa vreme omul a fost comparat cu macrocosmosul, in modul cum este el alcatuit: cerul gindirii lui - creierul si neuronii ca niste stele cu care se aseamana pina si ca forma (morfologic).
Arterele si venele, vasele limfatice ar fi ca niste riuri ce strabat toate formele de relief, chiar urca datorita unui motor care functioneaza si in timpul somnului - INIMA - care nu inceteaza pina la moarte.
Singele are culoarea rosie, limfa galbena, bila din vezica biliara verde etc. Deci si in interiorul nostru exista culori!
Plantele cu care ne hranim, florile multicolore care ne incinta privirea, cerul, aerul, marea, padurile toate sint vegheate de blindetea si puterea luminii.
Lumina descompusa (de o prisma) realizeaza cele sapte culori fundamentale ale curcubeului, numite si ton cromatic: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet.
Aceste culori, unde electromagnetice cuprinse intre 390 milimicroni si 710 milimicroni, percepute de ochiul nostru in toate nuantele si intensitatile posibile, aflate in jurul nostru actioneaza asupra creierului, glandelor endocrine si contribuie la armonizarea sau, dimpotriva, la tulburarea pe plan psihic, influentat apoi in somatic.
Cromoterapia este o metoda naturala de tratament prin culoare ce se poate practica de oricine cu usurinta, atit prin contemplarea unei anumite culori, cit si prin baia de culori ori proiectarea unei culori pe o anumita zona atrupului, in functie de efectul pe care dorim sa-l obtinem. Conditia sine qua non: cunoasterea.
Sa nu uitam nici importanta culorii vesmintelor cu care ne imbracm sau a obiectelor cu care ne decoram locuinta.
In afara celor sapte culori exista si culori acromatice: negru-cenusiu, alb, neutre din punct de vedere terapeutic.
In arta se vorbeste de caldura sau raceala culorilor si de puritatea lor: rosu, portocaliu sint culori calde.
Complementaritatea culorilor comporta interes din punct de vedere optic, pentru obtinerea altor culori decit cele combinate.
Prin experiment s-a dovedit ca influenta culorilor este independenta de vedere, ele ne influenteaza si atunci cind nu le vedem deloc.
Undele electromagnetice care le genereaza se comporta distinct intrind in rezonanta cu organismul uman, dind nastere unor efecte stiute si precise in zonele in care sint directionate.
Actiunea culorilor se explica prin vibratiile generale de diferentele lor in ceea ce priveste lungimea de unda a fiecarei culori.
Tot aici amintim puterea vindecatoare a cristalelor si pietrelor pretioase, care au virtuti extraordinare.
Este important de stiut, in functie de imbolnavirile noastre, ce culoare va fi benefica pentru vindecare.
Ca metode practice de aplicare a cromoterapiei chiar la domiciliu subliniem:
consumarea apei din sticle colorate adecvat intentiei noastre de a obtine un anumit rezultat. Daca nu avem sticle in culoarea respectiva, recurgem la sticle incolore, pe care le infasuram in celofan colorat. De dorit ca sticlele sa se expuna la soare citeva ore, apoi apa va fi consumata.
expunerea la lumina colorata, zonal sau tot organismul, complet gol timp de minimum 20 de minute, in liniste deplina sau ascultind o melodie corespunzatoare, despre care vom vorbi la metoda Meloterapie.
Sursa de lumina poate fi o lampa fotografica (folosita in laboratorul foto) la care se pot aplica filtre colorate diferit sau un proiector de diapozitive cu un bec puternic de 150-400 W, de asemenea adaptindu-i-se un filtru colorat.
Redam mai jos indicatiile si contraindicatiile culorilor:

Rosu
Culoarea rosie este considerata un stimulent universal. Stimuleaza inmultirea globulelor rosii, regenereaza celulele, intareste vointa si curajul.
Va fi folosit in sedinte scurte sau deloc la persoanele colerice sau hipertensionate ori hipertensivi.
Este contraindicat in stari inflamatorii sau stari emotionale.
Actioneaza asupra glandelor sexuale, stimulindu-le functionalitatea.

Portocaliu
dinamizeaza energiile vitale;
stimuleaza sistemul respirator;
diminueaza starea de oboseala;
stimuleaza o mai rapida asimilare pe plan mental a ideilor noi;
actioneaza asupra glandelor corticosuprarenale. Atentie! Aceste glande secreta adrenalina, hormonul agresivitatii.
Culoarea este contraindicata in: isterie, stres, spasmofilie, halucinatii, dementa senila, pietre la vezica biliara (litiaza), astm bronsic, bronsita.

Galben
stimuleaza sistemul limfatic;
stimuleaza sistemul nervos central, energia mentala;
intensifica nergia digestiva;
faciliteaza atingerea unei depline stapiniri de sine, autocontrolul;
actioneaza asupra secretiei pancreatice (glanda cu secretie mixta endocrina - secreta insulina si exocrina - enzimele pancreatice: amilaza, lipoza si tripsina).
Este contraindicat in febra, palpitatii cardiace, constipatie.

Verde
diminueaza stresul;
echilibreaza structura somatica si cea psihica;
topeste (anihileaza) nelinistile;
destinde si relaxeaza atit corpul, cit si gindurile.
Este considerat marele calmant al nevroticilor. Sanatoriile de recuperare pentru nevroza sint situate in zona montana, unde verdele nu piere nici iarna. Este indicata deci celor iuti la minie, irascibili cronici, celor cu idei fixe, obsesive, care sint dominati de angoasa, de frica, tiranizati de un sfirsit apocaliptic etc.
Din punct de vedere medical:
scade tensiunea sangvina;
dilata capilarele.
Este culoarea glandei tiroide.
Nu are contraindicatii.

Albastrul

creste capacitatea de adaptare a organismului;
usureaza regenerarea celulara, intinerirea;
confera o deschidere entuziasta spre tot ce este elevat, inaltator si minunat in jurul nostru;
ne ajuta sa traim in armonie cu semenii, cu cei apropiati noua.
Excesul ei poate dauna! Si celelate culori au rostul si importanta lor.
Corespunde si stimuleaza glandele paratiroide.
Contraindicata in diabet zaharat si insipid.
Dorim sa insitam asupra acestor doua culori: verde si albastru, culorile dominante ale planetei Pamint.
Cosmonautii au confirmat ceea ce poetii numeau cu un secol in urma - planeta albastra - si anume ca Pamintul de la inaltime se vede ca o stea albastra.
Consideram ca oamenii au fost conceputi, creati sa traiasca pe aceste doua niveluri corespunzatoare culorilor verde si albastru.
Verdele intregii vegetatii care este materia prima primordiala conceputa la rindu-i cu toate elementele desfasurarii metabolismului; cerealele au mare continut in glucide (hidrati de carbon), dar si de proteine vegetale, iar plantele oleoginoase contin si din ele se extrag uleiurile si esentele aromatice volatile.
Trebuie sa existe un plan, un program al creatiei pentru a potrivi toate aceste minunatii.
Culoarea verde reamintim ca semnifica introspectia, concentrarea (intoarcerea gindului spre sine, spre propria fiinta), indrazneala, detasare, sublimare in divin, in cele vesnice, netrecatoare, abstinenta autoelevare, impingerea energiilor spre niveluri superioare ale culorii albastre.
Clarvazatorii, cei care au harul clarviziunii spun ca medicii vindecatori au in jurul corpului un halou verde, o aura verde.
Trasaturile personalitatii ce aura verde sint: linistea, multumirea, acceptarea, concilierea, rafinarea.
Verdele simbolizeaza flexibilitatea impulsurilor (autocontrolul). De asemeni, subliniem dorinta de a impresiona si obtine recunoasterea.
Preferinta pentru verde indica o natura a individului adaptabila la schimbarea situatiilor. Credem ca asa se explica si neimplicarea medicilor in revendicari exteriorizate de cei care aprtin ca profil psihologic culorilor rosu in special si portocaliu secundar.
Albastrul este culoarea oceanelor, marilor, care reflectata in atmosfera, imprumuta vazduhului, cerului nuanta sa.
Aceasta culoare simbolizeaza calmul profund, abnegatie, daruirea catre un ideal nobil, iubirea fara sentimentul de posesivitate si gelozie, iubirea in sensul propovaduit de Iisus.
Preferinta pentru albastru ne sugereaza un om pasnic, inteligenta dublata de afectiune si armonie interioara.
Efectele asupra corpului uman: culoarea albastra este odihnitoare, predispune la meditatie si reverie, confera linistea interioara, faciliteaza detasarea, senzatia de spatialitate, de departare in spatiu, pace inefabila, atingerea spontana, fulgeratoare a imensitatii infinitului.
Trasaturile personalitatii cu aura albastra sint: echilibrul, fidelitatea, aspiratia catre libertate (eliberarea spiritului de ginduri materiale), speranta, dragostea atotcuprinzatoare.
Sa nu fim gresit intelesi! Asa cum glandele endocrine trebuie sa functioneze toate normal pentru a asigura dezvoltarea armonioasa a corpului, si culorile trebuie combinate armonios! Toate au rostul si importanta lor.

Indigo

are actiune anestezica;
diminueaza durerile de cap, vijiieturile in urechi;
favorizeaza instalarea echilibrului interior;
faciliteaza evolutia spirituala;
este purificatoare a singelui, a corpului fizic in general si un eliberator mental, favorizind autocontrolul, deci are si actiune benefica asupra corpului subtil (eteric si astral);
este folosita in tratamentul obsesiilor.
Actioneaza asupra glandei tiroide.

Violet
intareste sistemul de aparare imunitar;
intareste (tonifica) sistemul nervos;
este detoxifianta, avind cea mai mare putere de actiune asupra legaturilor electrochimice ale organelor si tesuturilor;
este purificator al gindurilor;
este stimulanta in special pentru firile intuitive, determina starea de gratie, de inspiratie.
Pe plan fiziologic, medical:
intensifica activitatea cardiovasculara;
accelereaza respiratia.
Este contraindicata in nevroze (ar accentua excitabilitatea) si in tulburarile mentale. Deci aceasta categorie de bolnavi se va trata in statiuni montane, nu la mare!

Vizitator
Vizitator


Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Adelina la data de Dum 18 Noi - 13:59

Transpiratia abundenta

Tinctură de salvie
Salvia este recunoscută pentru proprietăţile ei active care combat transpiraţia excesivă şi bufeurile de menopauză. Pui câteva picături de tinctură pe un tifon şi îl aplici la subraţ în fiecare dimineaţă. O infuzie de salvie băută în fiecare zi, timp de o lună, te va ajuta la menopauză să ţii sub control bufeurile.

Comprese cu suc de lămâie
În lămâie se găsesc câteva substanţe active care anihilează mirosurile neplăcute. De aceea, în fiecare dimineaţă înmoaie o compresă în suc de lămâie, aplic-o la subraţ şi las-o câteva secunde. La fel de eficiente sunt uleiul esenţial de lămâie şi cel de mandarine, pe care le poţi folosi zilnic.

Băi cu frunze de nuc
Fierbi 300 g de frunze verzi de nuc într-un litru de apă, timp de 10-15 minute. Laşi infuzia să se răcească 30 de minute, apoi o torni în apa de baie. Stai 15 minute în apă, pentru ca substanţele active din frunzele de nuc să acţioneze asupra glandelor sudoripare şi să înlăture mirosurile neplăcute. Această infuzie are şi un puternic efect dezinfectant.

Decoct din coajă de stejar
Fierbi 50 g de coajă de stejar într-un litru de apă timp de 20 de minute, o laşi puţin să se răcească, apoi îţi ţii picioarele în această soluţie timp de 30 de minute.
Acest decoct este foarte eficient în combaterea transpiraţiei şi a mirosurilor neplăcute ale picioarelor, având un puternic efect deodorizant şi astringent. Dacă porţi şosete de bumbac, clăteşte-le cu acest decoct.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


_________________
Ce-i folosește omului să câstige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? (sf Scriptură Marcu 8, 36)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
Adelina
moderator

Mesaje : 5590
Data de inscriere : 12/08/2012
Varsta : 46

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Adelina la data de Lun 19 Noi - 20:43

Cum slabim la varsta a doua?

La 50 de ani, odata cu menopauza, placerea de a manca orice, pofta pentru dulce, comoditatea datorata varstei etc., vin si problemele legate de greutate. Organismul dumneavoastra s-a schimbat si este nevoie sa va regasiti echilibrul. Nu uitati, la 50 de ani, puteti fi implinita si fericita si sanatoasa, daca aveti grija putin de coprul dumneavoastra.

Ajutati-va organismul sa lupte impotriva imbatranirii si a durerilor de oase, consumand lapte si produse lactate in fiecare zi.
Echilibrati-va mesele. Nu uitati de fructe si legume crude, bogate in antioxidanti.
Consumati mai putina sare, ceea ce inseamna ca ar trebui sa reduceti si consumul de branza sarata, peste afumat etc., dar si de semipreparate, cum ar fi supele la conserva sau sosurile din comert.
Macar de trei ori pe saptamana, incercati sa faceti exercitii timp de 20 de minute. Activitatea fizica devine din ce in ce mai importanta, odata cu varsta, pentru a va intretine masa musculara.
Nu cedati impulsurilor de fiecare data. Daca astazi ati decis sa va satisfaceti nu stiu ce pofta, maine trebuie sa nu cedati din nou. Incercati sa va reglati cantitatile de alimente consumate si sa mancati cu masura.
Beti apa suficienta, pe tot parcursul zilei.
Faceti-va analizele: tiroida, colesterolul, trigliceridele, glicemia, pentru a afla cum stati cu sanatatea si luati masuri imediat, daca ceva nu este in regula.
Mancati legumele si fructele crude si curatate de coaja, pentru a evita balonarea.

Programul pe o zi:
Micul-dejun – trei felii de paine integrala, 10 g de unt sau margarina, musli fara zahar, un iaurt, un fruct crud sau 30 g de fructe uscate.
Pranz – cruditati cu ulei de masline, peste sau carne rosie (de doua ori pe saptamana, peste gras, bogat in omega-3), legume fierte, iaurt, o salata de fructe.
Seara – cruditati, salata verde, carne rosie sau 2 oua, doua felii de paine neagra, 30 g de branza slaba, un fruct.

Suplimentar, mergeti la bazin si faceti exercitii fizice. Plimbati-va in parc sau mergeti la munte de cate ori aveti posibilitatea.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

_________________
Ce-i folosește omului să câstige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul? (sf Scriptură Marcu 8, 36)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
Adelina
moderator

Mesaje : 5590
Data de inscriere : 12/08/2012
Varsta : 46

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vyky la data de Sam 24 Noi - 10:00

In istoria antica a chinezilor, vracii spuneau ca trupul uman are un buton pe care daca-l apesi iti poti activa energia, refacerea, insanatosirea etc. Aceasta metoda, cunoscuta si sub forma de presopunctura, dezvaluie unde se afla “butonul” care ne da drumul la energie, exact ca si unei masinarii.
Daca te simti epuizat sau pur si simplu ai nevoie de mai multa “viata”, inchide ochii si preseaza cu degetul mare zona dintre ochi. Tine apasat timp de un minut pentru a-ti activa energia. Poti folosi acest truc ori de cate ori vrei!
Vracii spun ca toata energia Universului intra si iese prin trupul nostru, intr-un ciclu continuu, iar acest “semnal” o recheama in templul tau (adica in corp).
Totodata, exista foarte multe astfel de butoane in corpul nostru care pot activa sau dezactiva anumite functii:
preseaza-ti cu degetele mijlocul palmei daca vrei sa adormi mai usor sau strange-te usor de glezne daca vrei sa ajuti eliminarea colesterolului.
avatar
Vyky
moderator

Mesaje : 2713
Data de inscriere : 08/08/2012
Varsta : 72
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Dandy la data de Lun 26 Noi - 15:54

Cercetătorii aruncă bomba: apa la PET ne OMOARĂ!

În urma unui test, s-a descoperit faptul că apa îmbuteliată în recipienți din plastic conţine urme de bacterii, substanţe chimice, fluor, perturbatori endocrini etc. Explicația acestei situații alarmante: producătorii de apă îmbuteliată nu sunt nevoiţi să furnizeze rapoarte periodice de calitate a apei. Și atunci noi ce ar trebui să bem?!

Studiul amintit menționează faptul că producătorii de apă îmbuteliată nu sunt obligați să precizeze ce metode de filtrare a apei folosesc, dar și dacă le-ar declara, consumatorul tot în ceață ar rămâne: indiferent dacă procesul de filtrare este pur sau nu, unele dintre aceste chimicale nu sunt excluse din produs, din moment ce procesul de depozitare a apei în sticle de plastic PET (mai ales după ce au fost expuse la căldură în timpul transportului şi al depozitării) impregnează apa cu scurgeri de substanţe chimice de la plastic.
Cică apa de la robinet ar fi mai sănătoasă...
Ideea este clară şi simplă - în majoritatea ţărilor din întreaga lume, apa de la robinet este mai sigură decât apa îmbuteliată în sticle de plastic, care este şi achiziţionată la un preţ exagerat. O alternativă mai sănătoasă ar fi instalarea unui filtru calitativ la sistemul de apă din casă şi utilizarea unor sticle pentru apă care să fie reutilizabile, şi nu din plastic.




_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]



Pinterest
avatar
Dandy
Admin

Mesaje : 5888
Data de inscriere : 08/10/2012
Varsta : 48

http://crosetatebydana.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Valih la data de Lun 26 Noi - 23:40

Stiu ca la sanepid duc probe de apa si cei care imbuteliaza apa plata. Eu nu sunt decit consumatoare de apa de la robinet deoarece stiu ca cei din domeniu sunt mai bine controlati de cei in drept. Unde stau eu Topoloveni) apa este din puturi de mare adincime trtata controlata si apoi merge in sistem. Asa ca o beau cu incredere. Apa plata mi se pare "baltita" si o folosesc f rar, dar daca mai apar si asemenea povesti chiar ca nu merita.....banii. Stiu unii pe la Dealul sasului pe Bran care o aduc zic ei din niste izvoare si la sanepid cind au venit cu probe nu erau OK. Am trecut mereu pe acolo si dupa cum arata zona nu se facea imbuteliere ok. Dar fiecare cum considea.
avatar
Valih
Admin

Mesaje : 2652
Data de inscriere : 03/09/2012

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Vyky la data de Mar 27 Noi - 9:32

Noi avem in cartier "fantanite cum zic nepotii mei"cu apa din puturi forate la mare adancime.Ne-am obisnuit cu ea,se zice ca este controlata,nu folosim apa plata.
avatar
Vyky
moderator

Mesaje : 2713
Data de inscriere : 08/08/2012
Varsta : 72
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Sanatatea noastra

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum