Povestiri si pilde

Povestea creionului de Paulo Coelho

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in v iata mea!- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

O aplicatie interesanta pentru cei cu copii mici:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Într-o zi, tatăl unei familii foarte înstărite și-a luat fiul într-o excursie la țară, cu scopul declarat de a-i arăta acestuia cum trăiesc oamenii săraci. Au petrecut câteva zile și nopți la ferma unei familii care ar fi considerată ca fiind una săracă. La întoarcerea din excursia lor, tatăl l-a întrebat pe fiul său:

"Cum ți s-a părut excursia?"

"A fost genial, tată!"

"Ai văzut cum trăiesc oamenii săraci?", a întrebat tatăl.

"O da", a spus fiul.

"Deci, spune-mi, ce ai învățat din această excursie?", întreabă tatăl.

Fiul a răspuns, "Am văzut că noi avem un câine și ei au patru. Noi avem o piscină care ajunge până în mijlocul grădinii noastre și ei au un pârâu care nu se termină niciodată. Noi avem lanterne de import în grădină și ei au stelele noaptea. Din veranda noastră poți privi până în fața curții și la ei poți privi întregul orizont. Noi avem o bucată mică de pământ pe care să trăim și ei au câmpuri care merg mai departe decât putem vedea cu ochii. Noi avem servitori care ne servesc, dar ei îi servesc pe alții. Noi cumpărăm mâncarea noastră, dar ei și-o cresc pe a lor. Noi avem ziduri în jurul proprietății noastre pentru a ne proteja; ei au prieteni care să îi protejeze."

Tatăl băiatului a rămas fără cuvinte.

După aceea, fiul a adăugat "Mulțumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cât de săraci suntem."

A fi sărac nu înseamnă a nu avea bunurile materiale de care credem cu atât de multă tărie că avem nevoie. Poți fi bogat în suflet, în familie și în toți oamenii care te înconjoară. Fără ei, îţi lipseşte adevărata bogăţie.

O pun aici pt ca la ora asta nu mai gandesc unde...

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

PATRU LUMANARI

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Scrisoare catre Mos Craciun.
Sper ca scrisoarea mea să nu fi ajuns la Santa Claus sau în altă parte, cum au păţit alţi copii… Pentru că se apropie Naşterea Domnului şi ştiu că iar ne vei aduce daruri, m-am gândit să-ţi scriu câteva cuvinte. După cum am observat eu, nu toate darurile pe care le-ai adus în ultima vreme, sunt potrivite pentru noi. Cred că ochii dumitale bătrâni şi obosiţi de strălucirea zăpezilor cu care te lupţi an de an, ca să ne faci bucurii, se mai înşală câteodată. Aşadar, dacă nu te superi, vreau să-ţi dau şi eu nişte sugestii, ca să te orientezi mai bine. Aş vrea, pentru fraţii mei şi pentru toţi oamenii, să aduci un sac de dragoste, aşa cum le aduceai mai înainte. Mai au ei puţină, dar mi-e teamă că se termină şi rămân fără pic de dragoste. Poţi să le aduci chiar mai multă, pentru că, nu ştiu de ce, se epuizează cam repede. Mai pune în sanie şi un sac de bunătate, căci mulţi au nevoie, dar nu-şi dau seama. La acestea mai adaugă ceva. Mulţi au ne nevoie de răbdare, de îndelugă răbdare, ca de aer. Să nu uiţi: câţiva saci de îndelungă răbdare! Părintelui nostru duhovnicesc aş vrea să-i aduci multă sănătate şi cât mai multe zile. Şi, dacă se poate, să-i aduci şi un sac cu bucurii de-alea mai vechi şi să-i mai aduci şi nişte ucenici mai tineri şi mai vioi, pentru că unii dintre aceştia pe care îi are acum au îmbătrânit prematur şi se mişcă foarte greu. Fetelor de la strană vreau să le aduci nişte baticuţe frumoase, pentru că baticuţele cele vechi, nu ştiu de ce, s-au uzat foarte repede şi de aceea pun şi ele pe cap ce găseşte prin magazine. Şi să le aduci şi nişte rochii mai lungi şi simple, pentru că rochiile cele scurte şi înflorate, pe care le au unele dintre ele, nu se mai poartă. Şi nici pantalonii nu se mai poartă la fete. Pentru băieţii de la strană vreau să aduci un diapazon ca să ia toţi acelaşi ton la cântare şi nişte ochelari din cei speciali prin care se văd numai catapeteasma şi Sfântul Altar, nu şi persoanele care vin din spate sau ceasul de pe perete. Pentru familişti ar trebui multe. Au multe lipsuri… Multe lipsuri, sărmanii. Aş vrea să mai aduci şi un sac de ascultare de calitate “super”, adică la milimetru. Eu ţi-am mai scris şi data trecută de felul acesta de ascultare – la milimetru – dar, fiind bătrân, ai înţeles să aduci ascultare… un milimetru. Şi… aşa ai adus. De aceea mulţi au acum ascultare un milimetru şi nu la milimetru. Să fii atent, Moş Crăciun, să nu mai greşeşti, că se păgubesc fraţii ! Poţi să mai aduci şi un sac cu timp de rugăciune, pentru că mulţi, cei mai mulţi, n-au deloc timp de rugăciune. În general pe la noi timpul lipseşte. Timp poţi să aduci cât mai mult, pentru că, nu ştiu de ce, cei mai mulţi nu sunt atenţi şi pierd timpul, cu toate că e atât de scump, de preţios. Să mai pui în sac şi nişte ceasuri deşteptătoare duminicale. Dar nu din cele care sună la nouă dimineaţa. Din acestea avem o mulţime. Pentru tata aş vrea să aduci un pahar mai mic, pentru că acesta pe care îl foloseşte acum e cam mare şi cam greu şi de aceea îi tremură mâna când îl ridică. Şi să-i mai aduci şi o vedere a ochilor mai bună, căci mult se osteneşte când citeşte ziarul sau când se uită la meci. Tot pentru tata mai doresc să-i aduci şi o maşină de mustrat copiii când greşesc, pentru că el e mereu ocupat şi nu ştie pe unde umblă copiii, prin care săli de internet. Mamei doresc să-i aduci un spray care să nu miroasă până la parter, dacă se poate cu miros de mir, de miresme, aşa cu îi aduceai mai înainte, şi un robot cititor automat de Psaltire şi Ceaslov, căci îi ia tare mult timp gătitul la bucătărie. Te mai înştiinţez, Moş Crăciun, că zona noastră trece printr-o gravă criză de smerenie. Rar găseşti smerenie. În schimb găseşti mândrie la tot pasul. Să nu aduci mândrie pentru că… avem ! Cred că este epidemie, pentru că pe mulţi îi vezi ţepeni de mândrie. Şi mândria asta este mortală dacă nu este tratată. Am înţeles că se vindecă numai cu smerenie. Avem noi un doctor bun care ne-a spus-o. De aceea te rog să ne aduci şi un sac, doi de smerenie. Ar mai fi nevoie şi de câteva gigacalorii de căldură sufletescă. Pe la noi suflă cam rece unele vânturi: vântul modei, vântul îmbogăţirii peste noapte, vântul lenei, vântul nepăsării, vântul clevetirii şi atâtea vânturi turbate, căci rar mai găseşti căldură în suflete. O ia vântul. Vecinilor mei vreau să le dăruieşti măcar un crâmpei de credinţă şi o casetă cu muzică fără tobe, căci îi văd dimineaţa tare obosiţi din cauza aceasta, iar ei nici măcar nu-şi dau seama. Te mai rog ceva ! Dacă treci prin Italia sau prin Spania, vezi că am nişte fraţi pe-acolo, plecaţi la muncă. Să le dai şi lor, dacă ai prin sac, nişte clipe de răgaz, o punguţă măcar, ca să-şi amintească de rugăciunile de-acasă, de Sfânta Liturghie, de trăirile duhovniceşti… Aaa ! Să nu uit ! Să nu ne mai aduci televizoare, căci avem o mulţime. O mulţime! Video şi DVD-playere – câteva, dar televizoare o mulţime. Îmi pare rău, Moş Crăciun, că trebuie să te cert, dar cu televizorul ai greşit. O să-i ai pe fraţi pe conştiinţă. Să nu zici că nu ţi-am spus. De asemenea, să nu ne mai aduci tricouri cu inscripţii şi poze, pentru că avem. Să nu ne mai aduci sacoşe de plastic cu poze deocheate pe ele, pentru că avem. Să nu ne mai aduci gumă de mestecat şi sucuri cu extract de surcele, pentru că avem. Să nu ne mai aduci ghetuţe cu cruci pe talpă, pentru că avem. Ne-ar mai trebui, dacă găseşti pe undeva, puţină cumpătare, un pic de dreaptă socotelă, un dram de chibzuinţă şi o busolă adevărată, căci suntem cam dezorientaţi… Ei… Pentru câte am dori noi să ne aduci, cred că… îţi trebuie un tren. Pentru mine, nu ştiu ce să cer. Ţi-aş cere nădejde, dar sunt atâţia oameni deznădăjduiţi şi ar avea nevoie. Ţi-aş cere râvnă, dar câţi nu au nevoie de râvnă ? Ţi-aş cere linişte şi pace sufletească, dar ştiu că sunt atâţia oameni neliniştiţi şi atâţia copii care au nevoie de acestea, încât nu îndrăznesc să ţi le cer. Totuşi, dacă nu m-ai uitat şi dacă dumneata crezi că încă mai merit un dar, îl primesc pentru fraţii mei şi fă ca toţii copiii din lume să fie fericiţi măcar acum, de sărbători. Te-aştept, Moş Crăciun ! Sărut mâna !

POVESTEA MĂRULUI


"A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe
langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la
umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea
si el tare mult.
Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il
imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
Baietelul ii raspunse:
- Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau
jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar!
- Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le
vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii.
Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros.
Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare
trist, caci ii era dor de copil.
Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
- N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia
mea. Avem nevoie de o casa in care sa ne adapostim. Poti sa ma ajuti?
- Imi pare rau, dar eu nu am nici o casa sa-ti dau, fu raspunsul copacului.
Dar poti sa tai crengile mele si sa-ti faci o casa din ele.
- Asa ca baiatul s-apuca sa taie toate toate crengile copacului si pleca
fericit.
Copacul s-a bucurat sa-l faca pe baiat, iarasi fericit, dar, dupa ce pleca,
baiatul nu se mai intoarse la copac. Copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa, de vara, baiatul sosi iar, spre fericirea copacului.
- Vino sa te joci cu mine, a spus el.
- Oh! Sunt tare trist si simt ca imbatranesc. As dori sa calatoresc pe mare
si sa ma odihnesc. Poti sa-mi dai o barca?
- Poti folosi trunchiul meu ca sa-ti construiesti o barca. Astfel, vei putea
sa calatoresti fericit spre zari indepartate.
Asa ca baiatul taie trunchiul si-si facu o barca, cu care calatori pe mari
timp indelungat.
Dupa multi ani, se reintoarse la copac. Copacul ii spuse:"
Imi pare rau, baiatul meu, dar nu mai am nimic sa-ti dau. Nu mai am mere
pentru tine.
- Nu am dinti sa le mananc! a spus baiatul.
- Nici trunchi sa te urci pe el.
- Sunt prea batran pentru asta, acum, fu raspunsul baiatului.
- Nu mai am, intr-adevar, nimic sa-ti ofer; poate, doar radacinile mele,
care se sting, a zis copacul cu lacrimi.
- Nu mai am nevoie de nimic; doar de un loc de odihna. Sunt foarte obosit,
dupa toti acesti ani!, a raspuns baiatul.
- Foarte bine! Radacinile mele sunt cel mai bun loc de odihna. Vino, vino si
stai aici, cu mine, si te odihneste!
Baiatul s-a asezat langa copac, iar copacul era fericit, zambind printre
lacrimi.

Aceasta este povestea fiecaruia dintre noi. Copacul - sunt parintii. Cand
suntem mici, indragim joaca in preajma lor. Cand crestem, ii parasim. Mai
venim pe la ei, cand avem nevoie de ceva, daca vrem un sfat pentru sufletul
nostru sau, si mai rau, ii parasim si plecam definitiv de langa ei pentru o
viata pe care ei nu ne-o mai poate oferi.
Dar, indiferent ce se intampla, parintii sunt alaturi de noi, spre a ne
ajuta cu tot ce pot, sa ne faca fericiti. Poate va ganditi ca baiatul era
plin de cruzime, dar asa ne cam tratam, cu totii, parintii. "
Spune-ti povestea aceasta si altora si iubiti-va mereu, parintii , in asa
fel incat copiii vostri sa ia exemplu de la voi...

M-a impresionat aceasta poveste!

Si pe mine... mi-au dat lacrimile. Ma gandeam ca sunt eu prea impresionabila dar cred totusi ca sunt normala .

Daca o soparla poate, noi de ce n-am putea…?

Pentru a-si renova casa, un japonez a facut o spartura intr-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.
Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocata din cauza unui cui bătut din afara, într-unul din picioarele sale.
I-a fost mila cand a vazut aceasta, dar în același timp a fost si curios, dandu-si seama ca acel cui a fost batut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.
Ce se întâmplase…!?!
Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se misca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se întreba, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fara sa se miste, odata ce piciorul său a fost tintuit!?
Si-a oprit munca pentru a observa soparla, pentru a vedea ce face și cum se hraneste. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o alta șopârlă, cu o insecta in gura.
Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund.
Soparla prinsa in cui, a fost hranita ani de zile de catre alta soparla…
Imaginați-vă! A facut acest lucru continuu, pentru o atat de lunga perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său.
Gândiți-vă. Ati face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru parintii, fratii sau prietenii vostri?
Imaginați-vă ca o creatură mică poate face ceea ce o creatură binecuvântata cu o minte strălucită, poate face cu greutate…
Cu avansul tehnologic din aceasta era a comunicațiilor, accesul nostru la informație devine tot mai rapid. Dar distanța dintre ființele umane se reduce oare la fel de mult…?
De aceea nu-i abandonati niciodata pe cei dragi. Nu le spuneti ca sunteți ocupati atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ati putea fi intreaga lor Lume pentru ei…

GÂNDIRE POZITIVĂ

Sunt recunoscator / recunoscatoare :
Sotiei / sotului care sforaie toata noaptea,
Pentru ca doarme acasa cu mine si nu
cu altcineva !
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Fiicei mele adolescente care se
plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si
nu pe strazi.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost
inconjurat de prieteni.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Hainelor care sunt putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de
mincare.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la
lumina soarelui.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Podelei care trebuie stearsa si
ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Tuturor nemultumirilor la adresa
guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem
libertatea cuvintului.
ocului de parcare pe care il gasesc
tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si
ca am fost binecuvantat cu un mijloc
de transport.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Zgomotului pe care trebuie sa-l
suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de
imbracat.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Oboselii si durerilor musculare la
sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost
capabil sa muncesc din greu.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
Soneriei care ma trezeste in zorii
zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
SI , IN SFARSIT, … pentru e-mail-uri,
Deoarece inseamna ca am prieteni
care se gandesc la mine.
…………………………………………..- …………………………………………..- …………….
O zi frumoasa…si incercati sa
ganditi pozitiv…doar avem atatea
daruri… pe care le uitam, din pacate !

Picatura de suflet!
Un domn mai în vârstă se hotărăşte să meargă la
un safari în Africa. Îl duce cu el şi pe câinele său bătrân pentru a-i
fi companie. Într-o zi, câinele se bucură să alerge după fluturi, până
când îşi dă seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmeca urmele ca să
găsească drumul, vede un leopard alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca.
Câinele bătrân îşi zice:"Văleu! Sunt terminat!", dar observă în
vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se cu spatele la leopardul
care se apropia începe repede să roadă oasele cu poftă. Când să sară
leopardul pe el, câinele bătrân exclamă:
"Acest leopard a fost cu
adevărat delicios! Oare unde mai găsesc unul?" La auzul acestor vorbe
leopardul se opri brusc, speriat, şi fugi de acolo, gândind: "Ufff! Era
cât pe ce! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac!"
În
tot acest timp, o maimuță care a privit întreaga scenă dintr-un copac se
întrebă cum ar putea profita de ceea ce știa pentru a obţine protecție
din partea leopardului. Alergă repede după leopard, dar câinele bătrân
văzând-o că fuge cu viteză maximă, își dă seama că maimuţa pune ceva la
cale.
Maimuța îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte
despre viclenia câinelui. Tânărul leopard, furios că a fost păcălit,
zice:
"Hai, maimuță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele!"
Câinele bătrân vede leopardul cu maimuța în spinare și se întrebă neliniștit: "Ei, acuma ce mă fac?!"
Se puse din nou cu spatele la atacatori și se comportă ca și cum nu
i-ar fi văzut. Când aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu
ciudă: "Unde-i afurisita aia de maimuţă?! De-o oră am trimis-o să-mi
aducă un alt leopard !!!"

Morala:
1.Nu râde de cei în
vârstă! Vârsta şi rafinamentul întrec întotdeauna puterea și tinereţea.
Spiritul și înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu experiența.
2.Nu noi suntem mai în vârstă; alţii sunt mai tineri!))

AZI e o zi MINUNATA!

Deschizand usa, de parca un uragan l-a adus, nepotelul navali in casa bunicului :
- Bunicule! Bunicule! Am ajuns! Unde esti?
- Aici dragul meu! ii raspunse bunicul cu bratele largi deschise si cu ochii sclipind de bucurie.
Vino sa te stranga mosul in brate!
- Ai vazut ce zi frumoasa este? Si cata veselie e in jur? Azi e o zi minunata! ii spuse bunicul in timp ce mangaia parul ciufulit al copilului.
- Bunicule, pot sa te intreb ceva? ii spuse băiatul.
- Desigur, orice! ii raspunse cu drag bunicul.
- De ce de fiecare data imi spui ca Azi e o zi minunata?
- Pai dragul mosului, pentru ca asa si este.
AZI e o zi MINUNATA!
- Si cum vine asta bunicule? Fiecare zi e minunata? Pai daca azi ploua si maine ploua si mai tare? Si daca ieri a fost frig? Toate zilele sunt minunate?
- Da dragul meu. Fiecare zi in care te vad sau ma pot gandi la tine e minunata, fiecare zi in care aud pasarelele ciripind e minunata, fiecare zi in care cineva imi deschide usa si ma intreaba de vorba e minunata, fiecare zi in care ...
- Stai! Pai in toate zilele tu faci cate ceva din ce ai zis acuma.
- Pai da, zise bunicul. De aceea in fiecare zi pot spune AZI E O ZI MINUNATA! Pe langa asta, copile, sa stii un mare secret. Viata este asa cum o simtim noi ca este. Viata este asa cum o planificam in fiecare zi de dimineata cand ne trezim!
Daca primul lucru la care te gandesti cand te trezesti este ca iti lipseste jucaria rosie, ca tu nu o sa primesti niciodata bicileta care o vrei, ca nu... nu... nu... ei bine, asa se si intampla. Pentru ca tu asa simti. Si pentru ca ce simti iti creaza ziua.
Si atunci, de ce sa nu te trezesti si sa zici in gura mare "AZI E O ZI MINUNATA!"
Si de ce sa nu spui fiecarui om pe care il intalnesti secretul ca azi e o zi minunata? Spune-i si iti vei face si tie si lui ziua minunata.
Copilul lua aminte la lectia spusa de bunicul. Si, cum stia ca bunicul este un om intelept si ca tot ce il invatase pana acum a fost cum a zis bunicul, se hotara ca de maine sa isi creeze singur ziua. Sa nu astepte ca altii sa o faca pentru el.
Ajuns acasa, si-a atarnat pe perete in fata patului, lângă icoana, un smiley galben mare ca un soare, pe care a scris mare de tot "AZI E O ZI MINUNATA!" astfel incat primul lucru pe care il vede cand deschide ochii sa fie acesta.
Zilele au trecut si copilul a vazut ca bunicul a avut dreptate. De cand vedea dimineata ca incepe o zi minunata, de cand a inceput sa spuna parintilor si prietenilor ca e o zi minunata, copilul se simtea in permanenta minunat!
Bunicul a avut (din nou) dreptate!
Si a mai observat ceva, cu cat spunea mai multor oameni, nu numai ca le aducea un zambet pe buze lor dar parca fiecare zambet ii umplea si mai mult paharul fericirii lui. Si el se simtea tot mai MINUNAT!
Copilul este mare acum. Smiley-ul de la capul patului e acelasi, doar ca il vede si sotia lui dimineata. In plus si baietelul lui are un smiley aidoma, in camera lui.
Si toata viata lui e minunata!
Acum a inteles de ce. Bunicul a avut atata dreptate. Daca viata o privesti ca pe zilele care le traiesti, daca toate aceste zile sunt MINUNATE, atunci si viata este MINUNATA!
Cum e ziua ta azi? Sunt sigur ca MINUNATA!

Ai mai spus cuiva secretul azi? Daca nu, ziua nu e trecuta! Incearca si tu experimentul si vei vedea daca bunicul a avut dreptate.

AZI E O ZI MINUNATA!

Cata dreptate a avut bunicul!

 
Dacă astăzi te simţi în mijlocul focului, acolo unde-i căldura cea mai mare, aminteşte-ţi că Dumnezeu are ochii pe tine!

Povestea tanarului furios

Într-o dimineaţă însorită Buddha mergea pe jos printr-un sat din India antică. Dintr-o dată, un tânăr foarte furios şi nepoliticos a venit la el şi a început să-l insulte.
- Nu ai niciun drept să-i înveţi pe alţii, a strigat el. Eşti la fel de prost ca oricine altcineva. Tu nu eşti altceva decât un prefăcut.
Buddha nu a fost deranjat de aceste insulte şi a ascultat răbdător în timp ce tânărul îşi vărsa nervii. Când a terminat, Buddha s-a uitat adânc în ochii lui şi l-a întrebat cu o voce blândă:
- Spune-mi, dacă vrei să dai cuiva un cadou, dar acea persoană alege să-l refuze, cui ar aparţine cadoul în cele din urmă?
Tânărul a fost surprins de o astfel de întrebare ciudată şi a răspuns:
- Mie mi-ar aparţine, pentru că eu l-am cumpărat.
Buddha a zâmbit şi a spus:
- Asta este corect. Şi exact la fel este şi cu furia ta. Dacă tu te-ai înfuriat pe mine şi eu nu mă simt insultat, atunci furia cade din nou pe tine. Prin urmare, tu eşti singurul care devine nefericit, nu eu. Tot ceea ce ai făcut, a fost să te răneşti singur.

Sursa: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Şterge praful, dacă trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare,
Să coci o prăjitură sau să plantezi o sămânţă,
Cântărind diferenţa între a vrea şi a avea nevoie?

Şterge praful, dacă trebuie, dar vezi că nu prea e timp,
Când sunt râuri în care sa înoţi şi munţi pe care să te caţeri,
Muzică de ascultat şi cărţi de citit,
Prieteni de iubit şi viaţă de trăit.

Şterge praful, dacă trebuie, dar lumea e acolo, afară,
Cu soarele în ochii tăi, cu vântul prin părul tău,
O fulguială de zăpadă, o răpăială de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai întoarce niciodată.

Şterge praful, dacă trebuie, dar ţine bine minte:
Bătrâneţea va veni şi ea nu e întotdeauna blândă.
Iar când va fi să te duci, şi va trebui să te duci o dată şi-o dată,
Tu, chiar tu însuţi, vei lăsa în urma ta mult praf.

Nici nu pot să vă spun cât de multe ore, nenumărate, mi-am petrecut FĂCÂND CURĂŢENIE!

Obişnuiam să petrec 8-12 ore pe zi ÎN FIECARE weekend, ca să mă asigur că totul este perfect “în caz că vine cineva”.

Apoi, mi-am dat seama, într-o bună zi, că nimeni nu mai avea să vină.
Erau cu toţii afară, trăindu-şi viaţa şi distrându-se!

Acum, când vin oameni la mine în vizită, nu simt deloc nevoia să justific “starea” în care se prezintă casa mea.

Ei sunt mult mai interesaţi să afle ce am mai făcut pe când eram plecat, trăindu-mi viaţa şi distrându-mă.

Dacă încă nu v-aţi dat seama, vă rog sa fţti atenţi la acest sfat: Viaţa e scurtă. Bucuraţi-vă din plin de ea!

O casă devine un cămin atunci când poţi scrie “Te iubesc” pe mobilă.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

super coca si in acelasi timp adevarat

Cicoarea

A fost odată o fată frumoasă care în tătă dimineaţa mergea într-o vale cu flori şi-şi spăla faţa cu roua de flori să fie şi ea frumoasă ca florile.
Soarele a văzut-o şi s-a îndrăgostit de ea. Într-o zi a trimis peţitori s-o peţească, da´ fata le-o spus că nu se mărită cu soarele că-i totdeauna călător pe drumuri. Soarele s-o supărat şi o blestemat fată să se facă:
„Floră de cicoare,
Cu ochii după soare;
Când a răsări
Ea s-a-nveseli;
Când a asfinţi
Ea s-a veşteji !”

Tony Brill - Legende populare româneşti - Minerva
~ sursa: e-calauza.ro

Minunate povestile voastre ! sa le tot citesti si recitesti !